An idea

Probabil exista dar, 
Cum sa ti creezi o baza de date a creierului ?

Sa notezi absolut orice mic detaliu pe care cu siguranta l-ai uita in 5 minute.

Ganduri simultane pe care sa reusesti sa le iei la rand, sa le analizezi si sa notezi fiecare impresie, fiecare gest  care ar putea sa iti aduca aminte de ceva, iar cand ai nevoie sa iti amintesti pur si simplu sa dai search in baza de date pe care ai creat-o folosind cuvinte cheie si sa iti micsorezi eventual timpul de raspuns si gandire asupra unui subiect. 

Sunday's fantasy ...

Si ma trezesc intr-o mega mahmureala, de aseara si realizez ca totul s-a legat de tine, din nou...

Ceaiul din ibric, sfaraie, uitat de mult pe aragaz.

 Turnand apa peste aroma trecutului, betisorul parfumat abia aprins se consuma incet-incet, emanand aroma de ambra.... sfinteste visele si amintirile placute ale mele, ale tale.... poate ale universului ....

Ma intorc, ca un vierme infasurat in patura, catre patul ravasit de vise, incercand puternic sa ignor starea ce imi creeaza aceasta imagine...

Ma asez si deschid cartea, acea carte de care sunt absolut sigura ca stii si tu.

Recitind fragmente din ea, imi dau seama ca eram o sfera de adevar, speriata de divin si de perfectiune. Am ales sa ne izolam, departe de bufonii lumii, dar am uitat sa ne gandim ca drumul catre supra-om nu se face stand izolati si uitand de noi..ci luptand cu imperfectiunea prin a trai alaturi de ea si a o intelege in final.

Timpul a fost prea scurt sa ne demonstreze ca nu aveam dreptate deloc si ca ne-am ars pana la temelii fiintele incercand sa facem totul perfect.... Tocmai ca, originalitatea si ceea ce ne facea pe noi un tot, perfect intru conceptia noastra consta tocmai in imperfectiunea totului nostru, .....atat de frumos.

"Toti suntem aici DOAR ca sa ne experimentam pe noi insine. Nimic altceva. Suntem parti din UNUL intr-un univers mental si holografic, care ne reflecta propriile noastre aspecte spre a le putea experimenta. Avem tendinta sa fim de multe ori furati de peisaje, impresionati de oameni, atasati de idei etc. si uitam esentialul: fiecare dintre noi si-a creat sansa experimentarii acestui aspect" 
 


 

Hindi Zahra - At the same time

Hindi zahra- at the same time
Here comes the time
For my heart to heal the past
From now and then
There will be the good and the best
Oh when your eyes and mine
Can see the same
Our love could last
Should i follow you?

Yes i remember flowers
Sent in blue skies
And you with your sweet smile
With your sweet smile
Holding me tight

You told me give your self away
And i would buy yourself
Knowing that your touch could heal my heart
I should die
I should die in your arms right now
And give it all
Give it all to you

You're my precious memory
I'm getting down on my knees
All that i've got is love for you
I should die
I should die in your arms
Oh, love is so beautiful and cruel at the same time
At the same time, at the same time
Oh your love is beautiful and cruel at the same time good at the same time.

Nu uita de tine !

Am avut nesansa sa experimentez consecintele unei atitudini necorespunzatoare sufletului. Am invatat din aceasta ca fericirea vine din launtrul tau si ca mai concret, ai nevoie de mici indrumari pe care le poti aplica, constient fiind, de consecinte si de actiune in sine.

Am preluat acest mic set de reguli, as putea sa le spun, desi nu sunt reguli sunt doar reamintiri asupra a ceea ce trebuie sa faca fiecare individ spre realizarea sa spirituala, de pe antroposofie.ro

Sper ca va este, sau o sa va fie de folos, asa cum imi este mie.

Gândul just – Sâmbătă
Atenţie la reprezentări (gânduri). Nutreşte numai gânduri importante. Învaţă treptat să distingi în gândurile tale esenţialul de neesenţial, veşnicul de trecător, adevărul de o simplă părere. Când îi asculţi pe semeni încearcă să aduci în lăuntrul tău o deplină tăcere şi să renunţi, atât pe planul gândirii cât şi al sentimentelor, la orice aprobare, dar mai ales la orice judecată dezaprobatoare.
Judecata justă – Duminică
Chiar şi la cele mai neînsemnate acţiuni să te decizi numai pornind de la o cumpănire bine întemeiată. Orice acţiune negândită, orice faptă nesemnificativă să fie ţinută departe de suflet. Pentru toate să ai temeiuri bine chibzuite. Abţine-te neapărat de la acţiuni spre care nu te împinge un motiv important. Dacă eşti convins de justeţea unei hotărâri luate, să te ţii de ea cu fermitate lăuntrică. Aceasta e aşa numita judecată justă care nu trebuie să depindă de simpatie sau antipatie.
Vorbirea justă – Luni
Numai ceea ce are sens şi importanţă trebuie să iasă de pe buzele celui care tinde spre o dezvoltare superioară. Orice vorbire numai de dragul de a vorbi – de pildă pentru a omorî timpul – este dăunătoare în acest sens. Să fie evitat felul obişnuit de conversaţie în care se spun de toate alandala. Nu trebuie insă să te înstrăinezi de contactul cu semenii. Tocmai prin contact cu ceilalţi trebuie să se dezvolte vorbirea, încetul cu încetul, spre semnificativ. Spui şi răspunzi fiecăruia, bine judecat şi cumpănit în toate sensurile. Nu vorbi niciodată fără rost, dar bucură-te să poţi tăcea. Nu vorbi prea mult, şi totuşi nu fii zgârcit la vorbă. Ascultă mai întâi în linişte, apoi prelucrează.
Fapta justă – Marţi
Acţiunile exterioare să nu îi tulbure pe semenii noştri. Când eşti îndemnat să acţionezi din lăuntru (conştiinţa), cumpăneşte cu grijă cum ai putea să corespunzi în mod optim ocaziei spre binele general, spre fericirea durabilă a semenilor, pentru veşnic. Când acţionezi din tine însuţi – din proprie iniţiativă, cântăreşte în prealabil cât mai temeinic urmările modului tău de a acţiona.
Punctul de vedere just – Miercuri
Ordonarea vieţii. Trăieşte conform cu natura şi cu spiritul, nu te consuma în nimicurile exterioare ale vieţii. Evită tot ce poate aduce nelinişte şi grabă în viaţă. Nu te pripi, dar nici leneş să nu fii. Viaţa este un mijloc pentru a putea lucra, pentru a te dezvolta superior, şi acţionează în consecinţă.
Strădania justă – Joi
Fii cu luare aminte să nu faci nimic din ceea ce stă dincolo de puterile tale, dar nici să nu neglijezi ceva din ceea ce este cuprins în limita acestor puteri. Priveşte dincolo de cotidian, de momentan şi pune-ţi ţeluri (idealuri) ce stau în legătură cu îndatoririle cele mai înalte ale unui om, ca de pildă: să vrei să te dezvolţi în sensul exerciţiilor indicate, pentru a putea apoi să-i sfătuieşti şi să-i ajuţi cât mai bine pe semeni, chiar dacă în viitorul nu foarte apropiat. Cele spuse pot fi rezumate aşa: fă-ţi un obicei din toate exerciţiile precedente.
Memoria justă – Vineri
Străduinţa de a învăţa cât mai multe de la viaţă. Nimic nu trece pe lângă noi fără să ne ofere prilejul de a strânge experienţe folositoare pentru viaţă. Dacă am făcut ceva incorect sau imperfect, aceasta va fi un imbold ca pe viitor să facem lucruri asemănătoare în mod just sau desăvârşit. Dacă-i vezi pe ceilalţi cum acţionează, observă-i într-un scop asemănător, dar nu-i privi fără dragoste. Şi nu întreprinde nimic fără a-ţi îndrepta privirea către înapoi spre experienţe care-ţi pot fi de ajutor la hotărârile şi în acţiunile tale. Dacă eşti cu luare-aminte, poţi învăţa de la fiecare om, chiar şi de la copii. Acest exerciţiu se mai numeşte şi memoria justa, adică să-ţi aminteşti de cele învăţate, de experienţele făcute.
Rezumatul zilei – Zilnic
Priveşte din când în când în interiorul tău, măcar pentru 5 minute zilnic, la aceeaşi oră. Cufundă-te în lăuntrul tău, sfătuieşte-te cu grijă cu tine însuţi, verifică-ţi şi formează-ţi principiile de viaţă, recapitulează în gând cele ce ştii sau cele ce nu ştii, cântăreşte-ţi îndatoririle, reflectă la conţinutul adevăratului scop al vieţii, fii sincer nemulţumit în legatură cu greşelile şi imperfecţiunile tale, într-un cuvânt încearcă să descoperi esenţialul, statornicul, şi să-ţi propui în mod serios ţeluri corespunzătoare, legate bunăoară de virtuţile ce se cer dobândite. (Să nu cazi în greşeala de a crede că ai făcut ceva bine, ci să năzuieşti mereu tot mai sus, urmând cele mai înalte modele.)

Început de toamnă

                

    

 Miliarde de frunze se aseaza ca o patura peste pamantul obosit, iar pardesiul si esarfa favorita le poti scoate din dulap si umbrela poti sa o iei de “brat” si sa fugi pe strazile pustii ale parcului zambind ca a venit toamna. Apoi sa te intorci in ceainaria unde sunetele imbietoare la vis, te anesteziaza impreuna cu mirosul ceaiului tau favorit.

           

    Lumina difuza si aerul dulceag imi aduc aminte de zilele ploioase ale copilariei cand mama imi pregatea cea mai delicioasa crema de zahar ars, iar tata venea zgribulit dar fericit de afara, sarutandu-ne fruntile de copii neastamparati.

             

  Arunc un ochi pe geam, cu ceaiul cald in mana si imi spun ca poate si tu ar trebui sa fii aici sa savurezi cu mine, aceasta toamna ce se vrea a fi cea mai melancolica toamna de pana acum.

Si de cat mister e inconjurat acest anotimp ! Inconjurat de instabilitate emotionala, dar care in final face sa rasara un zambet pe buzele cu aroma de toamna.

Intorc capul la sunetul pasilor tai si aud un “zambiti, va rog !“ 

By: MoonChild

Sursa: traiestezambind.ro

Bucati de ceva...

Ti-am intrat in vis ca un implant defect si am gasit deznodamantul povestii intruchipate.
Am gasit tristete, urlete de durere, dar si iubire. Chip de lut, lasat la voia intamplarii, zambind la rasa sa de soare, lasa sa -i treaca prin pielea alba..prin suflet...

M-am oprit in mijlocul labiritului si am gasit o usa catre alt labirint. Am gasit plaga infipta adanc in carne..care emana psihotic miros de adio si placeri trupesti nedorite.... transcedentalul in care te afli nu-i decat o doza slaba de opium ce adera la plaga putrezita a constiintei tale...

In aburii intunericului tau, iti cauti echilibrul pierdut si regasit in prezenta drogurilor ce te duc pe drumul gresit.... Iluzia imginatiei tale lasa un semn si mai mare de intrebare catre stelele ce se afiseaza triumfator pe cer mereu aruncandu-ti momeala misterioasa... a nevoii tale nebune de intoarcere catre ele...

{...}

Khalil Gibran - profetul

Încrede-te în vise, căci în ele este ascunsă poarta spre eternitate.

Vorbeste-ne despre Iubire

Atunci Almitra zise: “Vorbeste-ne despre Iubire.”
Iar el isi inalta capul privind multimea, si o tacere adanca pogorâ peste toti. Apoi, cu o voce mare, incepu:
” Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile
cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
Zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti
o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade, dar nu cu intraga voastra bucurie
si unde veti plange, dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”
ci mai degraba “eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea pra marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
Sa te trezesti in zori cu inima inaripata
si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,
iar pe buze un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran – Profetul)

Post serios

Gandesc ca fantezia mea nu a disparut in totalitate. Doar muzele au obosit. Ce pot sa fac, cand caut fericirea si in urechea acului ? Nu pot sa raman o ignoranta a ceea ce imi provoaca placere, dar nici la ceea ce imi provoaca durere, dezgust s.a .

Nu scriu de dragul de a scrie... scriu pentru ca fiecare picatura de post pe acest blog din fundul internetului, poate schimba viata cuiva sau poate recitind-mi propriile postari, descopar ceva nou... in mine, in poveste s.a.

Si cum un blogger ambulant ca mine nu poate ramane serios pana la capat, caci blogul meu nu-i decat o bucata de fantezie si iubire din sufletul copilului Lunii, care nu poate decat sa lase mesaje subliminale celor interesati cititori, o sa revin curand cu praful magic.

Nu caut faima si nici prestigiu. Daruiesc prin ceea ce sunt, prin scrierile mele daruiesc ceva. Ce ? Depinde de fiecare cititor ce vrea sa primeasca.

Nu am mai postat de multa vreme, sufletul meu ... inegrit de tutun... asteapta magie... probabil si tu cititorule astepti magie. O sa vina curand , curand :d

Trebuie sa gasesc cheita de aur ce dezleaga lacatul pus pe suflet... care nu vrea sa imi lase degetele sa se plimbe pe tastatura de unde scriu ... . Si nici destinul nu ma lasa sa postez pe blog cand am inspiratie in mijlocul multimii din oras.

Nu ma simt datoare sa dau explicatii.... doar provoc inspiratia ... cine stie ..poate reusesc ... urati-mi succes . ;)

Sunetul incomprehensibil

In galagia de nepatruns a linistii, gasesc acel sunet care imi gadila simturile pana la cel mai adanc nivel al perceperii devenind impreceptibil. As vrea sa stiu ce se ascunde sub acel sunet, as vrea sa aflu ce ma face sa ma regasesc in el.... Oare este sunetul tau ? Oare tu esti acel sunet ce strabate kilometri intregi pana la sufletul meu ? Acoperi galagia gandurilor mele dezordonate si imi pui spiritul la grele incercari de a evada pana cand secatuit de forte, se retrage in fundul celulei trupului meu?

Merg pe drumul supra incalzit al destinului, simtind vibratia sunetului ce hotarat sa imi innebuneasca simturile ma provoaca sa-l fredonez. Nici macar mica oprire la batrana din coltul strazii care ma asteapta in fiecare dimineata sa imi vanda cele mai proaspete flori, nu reuseste sa ma trezeasca din transa sunetului misterios.

Si parca stiu de undeva acest sunet.. si parca ar vrea sa -mi sopteasca ceva, dar.... totusi imi place atat de mult ... imi tachineaza toate simturile, si-mi place...

Tot ce ma leaga de material isi estompeaza impactul, si tot ce fac este sa raman in uniunea placerii furnizate de acest mic mesaj demonic .... Flautul se lasa pagubas in incercarea de a ma scoate din nebunia asta psihedelica si intr-un final sunetele sale au reusit sa acompanieze mesajul muzical.

Apollo si Eros, cei doi frati vitregi nazdravani, s-au jucat din nou tachinand-o pe fata Lunii, prin sunetul ce aproape are o infatisare umana. Si totusi cred ca au avut ajutorul uman... oare ma insel?

CCX Citadela de Saint- Exupery (2)

Te accept asa cum esti. Se poate ca vreo boala sa te impinga sa bagi in buzunar bibelourile de aur care-ti cad sub ochi, dar in rest sa fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste fata de poezie. Si din dragoste pentru bibelourile mele din aur le voi ascunde.
Se poate ca, asemenea unei femei, sa primesti secretele care-ti sunt incredintateca pe niste diamante cu care sa te impodobesti.Caci femeia in ziua de sarbatoare, se simte importanta.si glorioasa prin obiectul rar pe care-l expune.Dar se poate de asemenea ca tu sa fii dansator.Te voi primi deci din respect pentru dans, dar din respect pentru secrete,le voi tine sub tacere.
Se poate pur si simplu, ca tu sa fii prietenul meu. Te voi primi deci din dragoste pentru tine, asa cum esti.Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi.Daca urasti pe unul sau pe altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi.Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.
Nu am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste. Tu nu esti nici acest act, nici celalalt, nici suma lor.Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte, nici dupa aceste acte.Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.
Iti voi cere, in schimb, sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si-mi cere explicatii.
Nu am putere sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor. Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba.
Cum as putea sa iti explic ceea ce nu intelegi de la inceput prin dragoste? Si, adeseori, cum ti-as putea vorbi ? Exista cuvinte indecente. Ti-am vorbit despre soldatii mei in desert. Ii privesc in tacere , in zilele de dinaintea luptei. Imperiul se rezeama pe ei. Ei vor muri pentru imperiu, iar moartea lor va fi rasplatita prin acest schimb Cunosc, deci, adevarata lor fervoare. Ce as afla plecand urechea la zarva cuvintelor? Ca se plang, de maracini , ca-si urasc caporalul , ca hrana este saraca , iar sacrificiul lor dureros.... ? Asa trebuie sa vorbeasca ! Nu am incredere in soldatul prea liric. Daca doreste sa moara pentru caporalul lui , este probabil ca nu va muri fiind prea ocupat s-ti debiteze poemul sau. Nu am incredere in omida ce se crede indragostita de aripi. Aceea nu va muri niciodata in crisalinda pentru a renaste. Surd, la zarva cuivntelor , in soldatul meueu il vad pe cel ce este, nu pe cel care spune ca este.Iar acela, in timpul luptei, isi va acoperi caporalul cu pieptul sau. Prietenul meu este un punct de vedere. Am nevoie sa aud vorbindu-mi-se de acolo de unde el imi vorbeste caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila. Se poate ca ek sa taca, si totusi, sa ma copleseasca. Si atunci eu vad lumea cu ochii lui, si o vad altfel. Ii cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc. Abia atunci ma va auzi. Caci cuvintele, intotdeauna, isi opun intelesurile.

Centrul sferei...

Caci pentru mine totul se invarte si nimic din ceea ce imi este dat sa vad nu va ramane asa.

In jurul meu, mascarici si clovni isi fac veacul zi de zi, incercat disperati sa imi indulceasca existenta.

Si ce crezi, la colt de palat, barfele se-aud, regina-i o nebuna, fara al ei Ț Suflet Ț

Suflet este un zgarcit, iar in triunghiul amoros dintre Suflet si Ratiune, regina-i doar Amanta.

Petrecerile-s doar un prilej sa iti pui atat de controversata, amintita masca, de teatru, toti devenind niste papusi coordonate de regina, singura fara masca.

In timp ce toti danseaza si timpul moare in slow motion, gandul pleaca departe, iar golul s-a lasat in trupul de piatra al sau al reginei vesnic nemultumita de imaginaea sa, pentru ca odata cu timpul moare si ea.

Incoltita de factorii "dezinfectanti" ai societatii, incerc sa ma sustrag sa ma simt bine in "mizeria"mintii mele nepasatoare.

Incoltita de nesiguranta, unui singur cuvant, ce se lasa prea asteptat, totul isi pierde din fervoare si totul pare sa crape ca o oglinda lovita de cel mai puternic obiect.

In patu-i moale, se afunda, pana cand trupul se divide de suflet si cauta raspunsuri in cele mai negre gauri ale constiintei. A gasit raspunsul, dar in realitate este un imposibil, irealizabil vis...raspunsul exista -n realitate...negativ...

Si ce ar putea sa faca? sa fuga in turnul fara usi ? Sa ramana intr-o capsula a timpului o jumatate de intreg ?mereu roind in golul golului? sau sa aleaga dansul vesnicei masti intru vesnica nesalvare?

Si visul se transforma in cosmar...

CVI - Citadela de Saint -Exupery (1)

"Dar tu nu comunici decat printr-un ceremonial. Caci daca, distrat, asculti aceasta muzica si privesti acest templu, nimic nu se va naste in tine si nu vei fi hranit. Iata pentru ce nu am alt mijloc de a-ti explica viata catre care te chem decat angajandu-te cu forta in ea si hranindu-te cu ea. Cum ti-as putea explica aceasta muzica, fiindca nu e de ajuns s-o asculti, daca nu esti pregatit a fi coplesit de ea? Atat de aproape de a muri in tine este imaginea domeniului, pentru a nu lasa in urma decat moloz. Un cuvant ironic, un somn agitat, un zgomot care sa te jeneze, si iata-te privat de credinta. Iata-te refuzat. Iata-te asezat pe prag, cu usa inchisa in spatele tau, cu totul separat de lume, care nu mai e decat in suma de obiecte goale. Caci nu comunici cu obiectele, ci cu nodurile care le leaga.
Cum te-as putea face sa te inalti, cand tu te desprinzi cu atata usurinta?
De aici vine importanta ceremonialului meu, cand trebuie sa te salvez de la a distruge tot atunci cand ramai singur la poarta casei tale.
Iata pentru ce il condamn pe cel ce tulbura cartile si le amesteca.
Eu te cladesc si te pastrez asa cum esti, nu hranindu-te mereu, caci nu aceasta este slabiciunea inimii tale, ci facand sa fii mereu drum bine croit, poarta larg deschisa, templu bine contruit pentru a primi. Vreau sa fii instrument ce te asteapta muzicianul.
Iata pentru ce ti-am spus ca poemul pe care ti l-am rezervat este insasi ascensiunea ta.
Doar cei care refac drumul pierdut si regasesc fiintele pe care le-au risipit in ruina ajung la adevarata cunoastere.
Vreau sa-ti arat patria ta, singura in care spiritul tau se poate misca.
Iata pentru ce iti spun ca esti eliberat de constrangerea mea si ea iti aduce singura libertate care conteaza.Ca tu numeai libertate acea putere pe ca o ai de a-ti demola templul, de a amesteca cuvintele poemului, de a egaliza zilele pe care ceremonialul meu le cladise in bazilica. Libertate de a face pustiu. Si unde te vei afla?
Eu numesc libertate eliberarea ta.
Iata pentru ce am spus o data : libertate a sclavului sau a omului, respect al putreziciunii sau al carnii sanatoase? Dreptate pentru om sau pentru pleava umana? Impotriva ta, prin tine, pentru tine sunt drept. Si, desigur, sunt nedrept pentru netrebnic, sau pentru neghiob, sau pentru omida ce nu s-a transformat, caci ii oblig sa renunte la ceea ce sunt si sa se implineasca. "

Photo : Eugenia Mangra

Sentinta...

Fericirea ce-mi sta in suflet nu are unitate de masura.
Ai purtat atata timp masca lui Dorian Gray, incat riscai sa se contopeasca cu tine.

Insfarsit, te-ai eliberat si toate impulsurile izoelectrice devin ca niste raspunsuri in codul morse la toate intrebarile.

Muritorul meu favorit, ai parcurs toate etapele de foc ale umanului si acum te joci cu ultimul strat de umanitate ce ti-a mai ramas.... indoiala.
Sunt aici, iti urmaresc fiecare miscare, uimita de geniul tau creator.
....si ce nebunie, frumoasa si de ne suportat pentru noi, caci viata noastra acum incepe suntem noi cei doi nebuni....
Cum sa crezi ca iubirea este unilaterala, cand doar privirea mea ce te stoarce ca in menghina este declaratia mea de adoratie. Cum poti sa crezi, ca ce faci tu este unilateral cand mintile noastre isi vorbesc mereu printr-o telepatie aproape perfecta?
Sunt un inger cu calitati umane, deci nimic din ceea ce este uman nu imi este strain, iar sufletul meu supureaza la vederea ta in lanturi, iar singurul lucru posibil este sa iti ridic privirea din podea si sa iti desfac lanturile si sa iti strang fata cu mainile pecetluindu-ti nemurirea cu un singur prim sarut, dragul meu ...Philosoph.

Verdict: Esti propriul tau judecator, tu il dai.Eu sunt aici.

De prin mare...

Luna culege cate o picatura ce lacrima, secunda dupa secunda, secatuind marea sarata, punand una cate una pe acei obraji reci ca marmura, reusind sa opreasca timpul...

Plusul meu esti tu , iar darul nostru atractia. Armonia in stare pura, naste iubire, in care totul devine atemporal, pentru doi muritori indumnezeiti de puritate.
In adancul intunecat al marii se ascunde misteriosul gand al unei povesti.
Doi ingeri au avut curajul sa coboare pe Pamant, plictisiti de perfectiunea intregului, dar nu s-au asteptat ca va fi atat de greu sa se regaseasca si recunoasca in multime.... Dar intregul din care faceau parte, i-a facut sa ramana in constanta atractie astfel inventandu-se dragostea...
Prin sentimentele ce strabateau kilometri intregi si se simteau exact in stomac isi comunicau dragostea si dorinta de reintalnire. Simteau fiecare particula fara sa se atinga...
Perla ce se ascunde in scoica de pe fundul marii, nu este decat un cuplu de ingeri, ce si-au indeplinit misiunea.

Oamenii au observat diferenta si au incercat sa faca la fel, asa s-a nascut iubirea astrala, nu doar dorinta animala, deci au evoulat. Dar, constientinzand ca nu toti au fost capabili sa primeasca informatia si analizand cum erau ei inainte ... a aparut deprimarea, nascuta din rusine...si ratiune.

felinare part 4

" Daca nu o faci tu, o voi face eu. Destinul meu este sa iti dau cheia. Nu iti face griji, in lumea in care esti chemata eu iti voi fi alaturi, iar cei de acolo, au nevoie de tine."

Accept masacrarea pisicii mele, in final, iar usa de sub patul meu a aruncand cu praf foarte fin, parca ar fi nisip, eu devin o simpla entitate, transparenta, singurele culori fiind semnele din palma mea.

Ma indrept catre usa cu pricina, iar niste scari din crengi de copaci imi calauzesc drumul, alaturi de niste felinare mici cat o falanga de deget, ca niste licurici, insufletite prin nu stiu ce miracol, savurand privilegiul de a aduce omul in lumea lor.

[to be continued]

Labirint

Cauti raspunsuri ce isi au echivalent in uman, prin palpabilitatea sentimentelor.Suntem umani, deci asta este singura cale de a cobori de pe culmea suprema, iar seva iubirii scrisa de acei doi necunoscuti, pe o stea unde numai divinitatea poate fi invocata era calea catre raspunsul final.

Dualitatea este indiciul, pe care divinul il arunca ca o raza de lumina, in sufletele celor doi care vor deveni un singur ecou. Deci raspunsul , acel raspuns se ascunde in spatele oglinzii sufletelor lor, ori unde cerul se intalneste cu pamantul, unde umanul devine inuman si invers.
Este nevoie de un plus si un minus, ori un el si o ea, sau un ying si yang, pentru echilibrul universului.Ai nevoie de doua capete ca sa intregesti un cerc.

Cliseele, alte cotituri ale mintii omului, cele mai banale dar si cele mai sincere. Nu exista asa ceva, doar daca asa le privesti tu.... Tot ce iti pare real, altuia ii poate parea ireal. Nu ai nicio idee a ce este real , a ceea ce este ireal ! Nu ai idee nici macar daca tu existi cu adevarat sau esti o piesa dintr-un mare puzzle al unui copil cu imaginatie bogata.

Incercand sa urci pe treptele evolutiei vei realiza ca ceva la un moment dat nu te poate lasa sa urci mai sus, pentru ca spiritul tau este inchistat in uman si tot ce e uman trebuie exploatat si descoperit pana cand iti vei da seama ca trupul tau nu este decat o cale....o etapa de mijloc. Cred ca abia dupa moarte ai cale libera sa urci pana la ultima treapta.....

Si eu am ramas blocata in labirint, in mod fatal, din care nu stiu cum sa iesim, poate pe aripile de ceara ale lui Icar..... devastator...nu ?

Photo by :Emmanuel Perez-Duarte

Urbanul retusat ..

Cautand sensul vietii, nu ai sa-l gasesti pe asfalt. Il vei gasi acolo unde jegul urban devine imaginatie si se transforma in culoriile sufeltului tau.

Doi fericiti cu ochi albastri, sclipind de fericire, umbland prin pustiul strazii , legati cu doua maini impreunate, cautand sensul vietii in iubirea lor , unul fata de celalalt, fata de tot ce ii inconjoara...
Lumina emanata de energia celor doi intr-un intreg, retuseaza alb-negrul trist al serii cu incredibila eleganta a muzicii ce le sta pe buze...

In urma lor lasa un aer de primavara, alungand atmosfera bacoviana, si opresc descompunerea inceata a timpului, cu sunetul sarutului lor amplificat de linistea noptii.
Si Luna ii vegheaza, zambind si norii dispar, iar lacrimile de ploaie sfioase, nu se ating de obrajii lor fericiti, simtindu-se nedemne.

Si linistea se lasa in urma lor, timpul oprit nu mai face niciun pas. In casa veche si obosita de pe strada magica, o camera intunecata, mirosind a mucegai , astepta salvarea lor. Asteapta ca sufletele lor sa se odihneasca aici , caci prezenta lor, are sa insufleteasca pana si trandafirul ofilit din glastra prafuita de pe biroul vechi...

Mister.....

Din spatele tejghelei niste ochi albastri, rasar brusc, fericiti, caci visul s-a implinit si de Dragobete a primit cea mai dulce prajitura, facuta cu suflet, de acea misterioasa.

Copilul Lunii, radiaza cand vede ca muritorul ei favorit este fericit... Simte bataile inimii ca niste clape de pian atinse usor de buricele degetelor.
Fuge repede in locul unde umanul se intalneste cu profanul si explodeaza in lacrimi de fericire iar inima parca ar vrea sa plece din trup si sa zboare acolo la muritorul fericit ce tocmai a gustat din vraja Lunii.
Copilul in lacrimi , spune mamei Luna, ca niciodata nu a mai fost asa de fericita sa vada un muritor si ca ar vrea sa i se destainuie acestuia , sa ii impartaseasca secretul, sa ii spuna ca a gasit iubirea...iar acea iubire se afla in sufletul lui iar ea este cheia...
Mama Luna zambeste si nu ii da niciun raspuns, insemnand ca tot ce are de facut este sa isi dea singura seama de ce este mai bine caci partea umana nu o poate controla.
Umanul este un mister, muritorul ei este un mister....
Atractia devine din ce in ce mai puternica, iar copilul nu poate rezista acestui muritor caci intalnirea lor a fost scrijelita pe piatra destinului .
Copilul fericit se intoarce la muritor si asteapta momentul in care el o va vedea si un miliard de ace se vor simti in trupurile lor si atunci profetia se va implini,iar copilul si muritorul vor deveni o singura stea, prin iubire.

Felinare - part 3

Cel mai bun prieten al meu, era pisica, asta insemna ca inainte sa dispar sau eventual timpul sa se opreasca brusc dupa plecarea mea, trebuia sa imi omor pisica. M-am gandit apoi ca ce neinspirati au facut astia sa puna cheia fix in inima pisicii mele, nu mi-as omori pisica niciodata.
Ma intind in pat gandindu-ma ca fost doar un simplu cosmar si ca bautura isi jucase jocul, dar ca o ultima precautie ma uit in palme si raman surprinsa ca totul a fost adevarat si ca totusi nu a fost un vis , pentru ca semnele inca se aflau acolo. Intr-un final adorm speriata, dar sigura ca nu imi voi omori pisica.

MA trezesc brusc in galagia infernala facuta de ceas. Este ora 8, doar ca afara era intuneric si stelele si Luna inca erau pe cer. Ma gandesc, ca totul e prea ciudat si imi aduc aminte ce s-a intamplat. Ma uit in palme si semnele inca erau acolo. Speriata ma ridic din pat sa verific daca ceasul meu este stricat sau daca timpul s-a oprit cu adevarat.

Coborand scarile, imi vad tatal in fata frigiderului si ma gandesc sa il iau prin surprindere ca iar da iama la miezul noptii. Ma apropii si observ ca ceva nu este in ordine. Era inghetat nu se misca, iar laptele pe care il arunca pe gat era pur si simplu in aer.

Speriata, imi caut pisica prin casa. Ajungand la mine in camera o gasesc ghemuita in patul meu.
O mangai sperand ca este in regula si atunci isi ridica capul si imi vorbeste.
[ to be continued]

Ruptura

Oricat de greu ar parea uneori cand te trezesti vin sevrajul in care te aflai si te uiti in jur si vezi ce se intampla defapt, realizezi toate gesturile tale facute pentru altii si nu intelegi de ce nu ti se raspunde la fel.
Copil al Lunii, tocmai ai avut curaj sa rupi si ultima legatura de lanturi, iar acum esti libera sa fugi...catre Luna.
Filmul dat pe reward iti aduce aminte ce ai de invatat si iti spune cum lucrurile se vor schimba.
Si din toata lectia invatata despre respect si iubire , copilul nu va spune decat un singur lucru... iubiti, respectati chiar daca nu primiti inapoi, singura conditie este sa nu va pierdeti pe voi insiva.

Cum spune Yoko Ono , Let”s think peace, act peace , spread peace !

Decor obscur

Din agitatia orasului, intru pe strada plina de magie, ce parca ma astepta de o mie de ani. Inaintez incetisor, ascultand cum pasii prin zapada trosnesc si ceva ma opreste ca un zid invizibil. Ma uit in jur, iar dintr-o parte un locusor lumineaza puternic, parca m-ar chema.
Deschid usa incetisor si niste vitrine mari cu tot felul de recipiente din alama si niste capete impaiate pe tavan, imi deschid calea catre o scara veche din lemn. Curajoasa, iau hotararea sa incerc. Si urc, incercand sa ma fac nevazuta, dar muzica scartaielilor lor, imi anunta venirea.
In timp ce urc se aude din ce in ce mai aproape o muzica, cred ca e jazz, oh da Ella Fitzgerald si confirmarea apare cand deschid usa mare si impunatoare de la capatul scarilor.
Intru zgribulita si o tanara vesela imi arata calea catre o masa.
Ambientul obscur, diversitatea limbilor auzite acolo imi arata ca locul asta magic este pentru cine il zareste iar oamenii sunt alesi chiar de la intrare.
Obiectele de arta impunatoare imi fura ochii, iar fumul ce iese din tigara mea parca fuge sa prinda un loc special in camera obscura unde ma aflu.
Asezata comod intr-un fotoliu din anii 1920, parca ma aflu in acea epoca, sorbind din vinul proaspat adus, inchid ochii pentru o secunda si apoi deschizantu-i din nou, te vad langa mine , savurandu-ti trabucul preferat.
Muritorul meu favorit, zambetul tau lumineaza si cea mai intunecata camera.
Iti sarut buzele dulci- amarui de la trabuc si ma cuibaresc la pieptul tau ascultandu-ti inima pana cand timpul va fi doar inima ta.
Luna mi-a dat frau liber, tu esti muritorul ...meu.

Time...

Doar timpul va fi capabil sa imi explice ce naiba s-a intamplat, cum de am ajuns aici si de ce naiba m-a lasat fara ceas. Nu situ cat e ceasul, iar sa dorm nu pot. Simt ca n-am mai dormit de foarte mult timp, iar la naiba nu stiu cat e ceasul ....
Nu mai am timp, trebuie sa ies din clepsidra asta impietrita si fug departe....acolo unde voi gasi "comoara"
Ochiul acela patrunzator scrijelit pe memoria mea imi tot apare in fata ca un flash, parca ar vrea sa imi spuna ceva,dar de la prea putin somn ....realitatea si fictiunea nu mai au bariere si ce fac...?
Ma uit in jos... si nu vad decat un abis de pe varful blocului unde ne spuneam secretele din copilarie si mi-aduc aminte ca eu am ramas aici, iar voi restu' v-ati pierdut prin Univers.
Luminile strazii in amurgul unei nopti de vara, uitate demult de timp, parca ar fi licuricii ce ne-au luminat sarutul si lacrima ce-a curs candva...

Felinare -part 2

Ma trezesc brusc intr-o camera in stil renascentist, nu ma pot misca , sunt blocata in figurina balerina si ma invart pe Fur Elise in continuu, pana cand ma trezesc brusc stransa puternic in mainile puternice ale unei fetite, cu pielea si parul atat de alb incat toate venele , capilarele se vedeau in reteaua lor de un rosu-aprins.
Tipam, dar gura mea nu se putea misca, sunetul nu putea sa iasa. Copila incepe sa planga brusc si stropi mari de lacrimi curg pe mine. E ca si cum toata ura, suferinta ei se transformase sub forma de lichid amarui ...si se prelingea pe mine.
Ma trezesc brusc pe Sfinx. Sunt atat de ametita, iar vantul rece bate atat de tare incat inchid ochii si deodata de face liniste si cald. Ma aflu in fata unui semineu cu lemne proaspete puse pe foc. MA uit atent la flacara si observ ca se face verde, iar forma ei devine un chip. Ma sperii si incercand sa fug cineva ma prinde de picioare si cad...Era laba ursului-covor din mijlocul livingului. Raman nemiscata iar flacara chip, iese din semineu si se apropie atat de tare de mine incat caldura sa devine o tortura. Atunci imi intinde un bilet, care uimitor nu putea sa arda si se retrage brusc si totul revine la normal.
Pe bilet scria: " Te invitam in lumea nostra, e calea pe care ai ales-o. Tot ce trebuie sa faci este sa te duci acasa si sa intri pe usa de sub patul tau, iar cheia o vei gasi in inima celui mai bun prieten al tau. Tot ce trebuie sa faci este sa ii diseci inima si sa scoti cheia. "
Imediat ce am citit ultimul cuvant , totul parca s-a tranformat in gelatina si ma trezesc acasa in pat, imbracata in pijamaua mea favorita. Ma uit la geam, Luna plina, imi lumineaza camera si fara sa ma gandesc , ma uit la maini. Aveam semnele Apa, Aer, Pamant, Foc scrijelite pe mana.
[to be continued]

Felinare

Pe strada pustie din oraselul iubirii, un felinar obosit, imi lumineaza calea. Pe pietrele inghetate pasesc, ca pe cuie arse, imi duc drumul incetisor si calculat. Ma opresc la o bifurcatie de drumuri, iar in viscolul puternic ce abia ma lasa sa vad, parca imi apar doua siluete , una pe fiecare drum . Ambele imi soptesc cu vantul sa le aleg pe ele, dar obosita si ametita de gandurile-mi proprii, ma uit in spatele meu si nu vad niciun om, imi intorc capul , iar siluetele au disparut. Raman in bataia vantului gandindu-ma la copilul Lunii, gandindu-ma el ce ar face ? Ce drum ar alege.
Frigul ma indeamna totusi sa nu mai stau pe ganduri si sa aleg unul dintre aceste drumuri. Cand ma indrept spre cel ales , felinarul cade spargandu-se cu putere de pietrele inghetate , blocandu-mi calea , aproape ma loveste. Incep sa plang de frica si aleg celalalt drum, brusc ma cuprinde o caldura si simt o liniste si un sentiment de siguranta incredibil. Pregatita sa ies de pe straduta aleasa, ma uit inapoi dupa felinarul zdrobit, dar era chiar in spatele meu, imi lumina calea, imi pazea umbra.
Ma uit la el, gandindu-ma daca ma ajuta sau doar asteapta momentul potrivit sa ma arunce in intunericul sau. In acel moment, imi arata capatul strazii, unde ma astepta o umbra, mica si cocosata.... brusc ma simt increzatoare si ma indrept catre umbra care se dezvaluie din ce in ce mai mult.
Ma opresc in dreptul sau, felinarul parca tremura de emotie si brusc de sub hainele inchise la culoare ies niste maini mari cu unghii mari si murdare si cu o forta inimaginabila imi strang mana , cerandu-si scuze si ma azvarle pe hornul unei case vechi, uitate de vreme.
Ajung in casa parasita si speriata incep sa caut o iesire, dar incredibil, nu exista nicio iesire, sunt ca intr-o cutie cu chibrituri iar eu sunt o furnica.
Fara speranta incep sa analizez casa parasita si gasesc o oglinda pe jumatate sparta, ma uit in ea, si in spatele meu vad reflexia unui fluture de marimea mea.
Speriata ma intorc si vad defapt un om-fluture.... Nu imi venea sa cred ca sunt treaza, incercam sa ma mint spunandu-mi ca sunt intr-un vis, dar omul - fluture, nu astepta nicio secunda si intinzand mainile catre mine incet imi arata palmele, iar pe palmele sale erau scrijelite simbolurile elementelor apa, aer, foc, pamant.
Iar cand bratele sale se incolacira in jurul meu, brusc peretii casei se prabusesc si ridicandu-ma la cer alaturi de el, vad casa , felinarul si omul- umbra transformandu-se in cenusa si se imprastie alaturi de viscolul de sub noi.
Dupa amalgamul de emotii...imi pierd cunostiinta pe valurile vantului...
[to be continued]

An interesting blog, pour les connaisseurs

http://rileybrad.wordpress.com/2009/08/12/sensual-woman-and-the-gates-of-the-moon/

Firea umana

Firea umana incepe sa ma inspaimante din ce in ce mai tare. Reactiile oamenilor din jurul meu , care imi misca echilibrul ca o balanta lasata in mijlocul uraganului dar totusi lipita de sol, sunt ca niste morbide cadavre care urla de durere.
Tac si ma uit si eu ca o nebuna in ochii celor care urla de disperare si imi spun.. la naiba, doar si eu sunt in aceasi lume si tot ce pot sa fac este sa privesc neputincioasa la nedreptate, ura, incarcerare.
Libertate? Hmm... din pacate oricum ar fi nu exista pe Pamant liberate.
Si ma provoaca la nebunie continua, ma cheama la pierderea sufletului, dar nu, eu rezist si raman imuna la chemare...

Ma intreb cati mai sunt care simt aceasta durere .....

Tu

Dragul meu, ar trebui sa stii ca evadarea asta pe care o cauti tu, se afla aici. Si stiu ca undeva in adancul tau, tu cauti ce-ai pierdut , dar nu ai nici cea mai vaga idee ce.
Frica ta, o resimt la intensitate maxima si stiu ca atunci cand vei constientiza ca tot ce ai cautat a fost mereu aici, vei trai adevarata fericire, nu doar una fabricata.
Stiu ca esti capabil de lucruri profunde si marete, de aceea as vrea sa stii ca eu am incredere in tine si te iubesc indiferent de situatie si ca astept acea zi in care vei putea sa imi spui ce ai pe suflet.
As vrea sa stii ca iti vorbesc in vis, mereu mereu, si ca de cele mai multe ori imi raspunzi. Ma intreb daca nu este doar iluzia dorintei mele arzatoare sa stiu ce se intampla in sufletul tau, sau este reala noastra conexiune ce nu se poate rupe niciodata.
Acum nu imi mai este dor, caci te simt mereu aproape de mine, iar eu sunt mereu aproape de tine. Nu am nevoie de cuvinte sau gesturi, stiu doar ca suntem unul pentru celalalt la fiecare pas.
Sufletul este un plus si un minus in continua atractie, nimeni si nimic nu poate opri aceste doua jumatati, iar daca incearca puterea de atractie creste atat de mult incat cei care incearca se lovesc de un zid. Eu, sinele tau, te astept....

Simbioza

Cand viata este ca un fir de par care se poate rupe usor si inconstienta mortii se afla in mainile tale nu iti ramane decat sa strangi toata fericirea si sa o conservi in cadavrul tau, altaturi de toate amintiriile si apoi sa iti lasi sufletul sa urce acolo unde ii este locul.
De-a lungul firului de ata, se afla si copilul Lunii altaturi de efemerul etern. In acest loc in care energia se aduna si se creeaza prin simbioza o creatura perfecta, o creatura destinata erei iubirii, prieteniei si intelegerii. Nimeni nu poate deslusi in cuvinte lumina acestui nou urmas al Pamantului, o creatura nemaintalnit de frumoasa, pregatita sa schimbe perspectiva tuturor.

Si asa totul este gravat pe piatra destinului, iar totul se preface intr-o informatie pe care toti oamenii o simt si si-o transmit de secole.

SI tot ce pot sa iti spun e ca ....

... ca nimeni si nimic nu poate sa te atinga si sa te iubeasca mai mult decat o faci tu. Si nu, nu e narcisism , e iubire de sine. Tot ce este in jurul tau , mic copil nu este decat un joc pe care trebuie sa il termini cu cele mai multe puncte sufletesti posibile, nu cu o cifra imensa adunata intr-o banca ( ppft alta fictiune )

Mintea umana nu face decat sa te limiteze, dar trecand de asta, gasesti poata, poarta catre vibratia, fericirea si extazul maxim pe care poti sa il dobandesti intr-un trup. Defapt iti abandonezi trupul, iar tot ce traiesti este in astral, ca un vis costient, dar mai mult de atat.

Sa vibrezi la propriu, la tot ce sta in jurul tau, acesta este raspunsul pe care trebuie sa il cauti.

Copilul Lunii, ascultand aceste fraze patrunzatoare, inima sa ii lua foc si in acel moment de dorinta extrema de libertate, acea libertate, din realitatea ta, incepe sa planga dandusi seama ca Luna, ii arunca pe masa o amintire, un remind a ceea ce trebuie sa faca ea pe Pamant.

{... to be continued }

Ratacire.....

Cauti mirosul fericirii in cea mai adanca prapastie in care ai fi putut sa cazi. Si vrei sa iubesti un zid, o piatra sau un leu suferind. Sa iti cauti inima ranita sa o iei inapoi, este ca si cum ai incerca sa faci din ceva ireversibil, reversibil. Si-ti pierzi cumpatul, asteptand intr-o gara pustie sa vina un tren al fantomelor sa te duca de un ai plecat. Si tu, copil al Lunii, neinfricat, stii ca iti pierzi timpul cautand ceva ce nu vei mai gasi vreodata. Dar stii ca acolo undeva in viitorul palpabil, probabil intr-o camera obscura, te asteapta acel petec, acel impuls pe care l-ai cautat mereu. Poate ca momentul in care o sa privesti acei ochi si vei spune „evrika”, va fi momentul in care restul vietii tale si a sa, va fi ceva ce numai un nebun poate simti. Nu ai de unde sa stii ce poate face destinul pentru tine, dar semnele pe care le primesti, prin zilele gri cu trairi si vise ambigue sunt o mica declaratie de razboi, razboiul in care drumul tau este pecetluit cu lumanari parfumate pe o poteca intunecata in mijlocul padurii cu multe primejdii.

Nu sta si te uita la mine, terminandu-mi cea din urma tigara si sorbindu-mi cel din urma strop de cafea, asteptand sa se aseze zatul sa ma joc cu viata ! Du-te , fugi , gaseste miracolul si pastreaza-l pentru totdeuna. Rutina s-a sfarsit, e timpul pentru aventura !

Ah, nu te uita in urma, nu te uita in urma... e tot ce conteaza, altfel vei incetini si nu vei ajunge inapoi pe strada magica de unde ai plecat. Si iubeste, iubeste, caci omul imperfect este raspunsul... si palpitantul!

Moment

Copilul Lunii, supravietuieste dupa o cursa nebuna pana la moarte si inapoi si ajunge intr-un moment crucial al vietii sale. Paranoia, iubirea si pasiunea au facut un "cocktail molotov" pentru suflet, iar nefericitul care a fost tintit de iubirea ei, se zbate in flacari si este bombardat cu sageti energetice fara stiinta sa. Nu mai are scapare este vesnic prins in mrejele unei nebune indragostite.
Puterile Lunii o influenteaza ca un papusar pe mica fetita, indragostita vesnic de un muritor.
Ii simte fiecare particula de piele in suflet, fiecare miscare a muritorului este o ploaie de noi emotii ce lovesc sufletul fetei, fara aparare.
Ce orb trebuie sa fie omul asta sa nu vada adevarata iubire.... si sa nu stie niciodata cel il loveste....
Ce copil inconstient, cand planeta arde de probleme , ea se gandeste la iubire... ce imatura.
Ignoranta nemuritorului o dezgusta profund si revine la singuratate, singura ei prietena...se intoarce la locul ei de intalnire cu Luna.
"Eu aici, tu acolo, despartiti de o intamplatoare intalnire, acea axa ce ne-ar face un intreg, pentru totdeauna.
Suntem ca Luna si Soarele, sortiti pentru totdeauna neintalnirii, suntem vesnic indragostiti, dar niciodata impreuna."Spunand aceste cuvinte, drumul continua, pe poteca umeda...

De prin carti adunate

„Intreaga constiinta umana a fost transformata si a trecut la alt nivel de evolutie, deoarece cativa oameni au ales un nou mod de a face sex. Oamenii de atunci au inceput sa faca dragoste!” J. Black

„O, dragul meu Pan,

si voi

divinitati ale acestor locuri, daruiti-mi frumusetea interioara

si faceti

ca intreaga infatisare a mea

sa fie in armonie

cu ceea ce port in suflet.”

Platon, sfarsitul lui Fedon

“Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.

Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."

Vechi poem din dinastia Qin

"Din sfanta Glie se trag Muntii falnici, lacasul pururea indragit/ De nimfe ce intotdeauna au vecuit prin vai muntoase..."

Pitagora intr-un imn inchinat planului superior scria: "Cinsteste si pe Geniile pamantesti, indeplinind tot ce este hotarat de lege."

"Patru zei exista si vegheaza la nastere: daimonul, soarta, eros si destinul".

"...caci Soarele zamislind suflul caldurii si al luminii este nascatorul si paznicul vietii omenesti. De aceea este socotit daimonul, adica zeul noului nascut"

"Vestitul mester schiop degraba a modelat din lut un trup;/Parea sfielnica fecioara, intocmai cum vroia Cronidul./O-ncinse si-o gati zeita cu verzi-albastrii ochi, Atena;/Divinul crainic i-a sadit in cuget,/Minuni, inselatoare vorbe si-o fire vesnic prefacuta./De asemeni zeiescul sol cu glas de om a inzestrat-o si-a numit pe acea femeie Pandora..."

"Oare ratiunea, virtutea, credinta, intelegerea dintre oameni, de unde ar putea sa vina acestea pe pamant daca nu de la superiori ?"

irtutea nu vine de la natura, nici din doctrina ci din samanta divina. Natura nu ne da virtutea, suntem nascuti cu sau fara ea"

"Sufletul trebuie sa porunceasca, iar trupul sa se supuna. Ca sufletul este nemuritor pe cand trupul moare. Sufletul se intoarce la Zei, iar trupul la Natura".

"unirea si amestecarea celor patru elemente din care emana un abur ce invaluie sufletul, patrunde in trup si le transmite amandorura propria sa natura. Daca in alcatuirea unui trup domina focul, atunci sufletul primeste exces de caldura, care-l face mai energic si mai aprins, iar trupul devine mai insufletit si mai activ. Daca domina aerul, trupul si sufletul fapturii devin instabile, ratacitoare si nelinistite. Predominanta apei face ca sufletul sa fie ingaduitor, afabil, prietenos, sociabil si usor de modelat, fiindca apa se uneste si se amesteca cu toate celelalte lucruri. Daca elementul pamant este dominant, sufletul este obtuz, deorece trupului ii lipseste subtilitaea si nici nu-si poate croi drum prin densitatea trupului sau."

Spiritul, avand ochiul interior deschis spre contemplarea Luminii Atotpatrunzatoare, este gradual directionat catre marea Constiintei Cosmice"
"Ca sa mergi mai departe, trebuie sa accepti adevarul intim al fiecuria dintre semeni, precum si confruntarea cu tot ce a mai ramas necurat in tine. Mergi sau te opresti aici?"

"Nu uitati niciodata: declinul este inerent tuturor lucrurilor!"

"De vreme ce migratiile umane sunt considerate responsabile pentru producerea, prin adaptare, a diferitelor caracteristici de rasa-culoarea pielii, forma ochilor, structura parului-malaria ar putea fi, daca se dovedeste teoria bolii ca motivatie a migratiei, un factor indirect semnificativ ca a dus la aparitia raselor."

"Asa cum marele stejar se poate ascunde intr-o samanta, asa si omul dupa ce moare se ascunde intr-un gand al unui barbat si intr-o traire a unei femei!"

D’ale societății…

Lăsând la o parte depresia de sărbători, pe care nu o înțeleg și pentru care mulți psihologi își dau cu părerea, deși tind să cred că este vina societății și superficialității acesteia, mă gândesc din ce în ce mai mult la o criză generală a individului. Securitatea din ce în ce mai slabă a societății și nesiguranța zilei de mâine, creează, la din ce în ce mai multi indivizi, crize de încredere în propriile forțe și crize de personalitate. Poate credeți că este o conspirație dar mă întreb, de ce toate bombardamentele psihologice sunt legate de sufletul individului, de independența sa, de transparența și de lipsa de intimitate din ce in ce mai mare ? De aici provine, superficialitatea, minciuna și acțiunile extrem de șocante din partea maselor.

Din ce în ce mai mulți tineri își găsesc alinare în alcool, țigări și droguri. Motivul ? Familiile destrămate, copiii crescuți de frați mai mari, ș.a. Și intrăm într-un fel de labirint cu tot felul de explicații și motive, iar în final nu mai știm de unde am plecat. Ideea e că oricât de mult am încerca să ne rezumăm la adevărata problemă ajungem într-un punct unde majoritatea factorilor, chiar dacă țin de societate și firea umană, au alți factori și alți factori și tot așa.

Ne confruntăm cu rezultantele acestei societăți, cu criza economică, iar asta ne face din ce în ce mai vulnerabili, iar de aici lucrurile denaturează până la depresie cronică și suicid. Ce am putea să facem în acest caz ? Eu zic sa urmăm sfatul unui ideolog englez și să ne întoarcem la sine. Sau am putea sa urmăm sfatul lui Rudolf Steiner și să ne întoarcem capetele către antroposofie. Se pare că această concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic, ar fi singura salvare a omenirii. Evident, părerile sunt împărțite, iar legatura cu antroposofia poate să creeze repulsie, datorită societății ajunse la saturație de conceptul de religie. Adevărul este că religia este cea care poate manipula masele, dar acest lucru nu se mai poate cel putin în aceasta epocă în care individualitatea este pe primul loc, iar antroposofia este cea mai buna cale de a explica fenomenele spirituale ale acestei epoci.

Motivul pentru care cred ca Rudolf Steiner știe răspunsul la problemele existențiale ale omului contemporan este că în cărțile sale expune problemele cu care ne confruntăm azi și încercând să îmi dau seama despre ce este vorba mai exact am încercat pe pielea mea. A fost ca un ghid pentru mine. Rudolf Steiner, a plecat din cadrul organizației teosofice ale vremii, încercând să facă legatura cu ea, conceptul nou creat de el este defapt, ceea ce are nevoie omul din ziua de azi și anume de explicații pe înțelesul său.

Societatea de astazi, impune propriile legi, iar ca să te încadrezi în limitele “normale” înseamnă să te supui legii, dar normal din punct de vedere uman, cum este? Legile morale și sociale de-a lungul timpului au denaturat și deviat de la adevaratele legi morale. Așadar, revenirea la suflet și la legile transmise ancestral, „ respectul, stima, devotamentul” sunt rezolvarea tuturor problemelor, în același timp ajutând individul să evolueze din toate punctele de vedere.

"La început, este greu de crezut că sentimente ca respectul, stima, venerația ar putea avea legatură cu cunoașterea, având în vedere că există tendința de a considera cunoașterea ca fiind o facultate în sine, independenta de tot ceea ce se întamplă în viata interioară. Se uită un lucru: că sufletul este cel care cunoaște. Și sentimentele sunt hrana sufletului tot așa cum alimentele o reprezintă pe cea a corpului. Dacă un corp primește pietre în loc de pâine, activitatea lui moare. La fel se întâmplă și în cazul sufletului: respectul, stima, devotamentul sunt substanțe hrănitoare ce asigură sănătatea și puterea activităților lui în general și a cunoașterii în special. Pe când disprețul, antipatia și denigrarea paralizează și distrug forța cunoașterii. "(Rudolf Steiner, "Treptele inițierii")

Din citatul de mai sus, am putea deduce că oamenii trebuie sa revină la suflet căci prin puterea sa, cunoașterea se “materializează” și poți să evoluezi armonios.