Combustie cortextuala

Pana de curand am privit interesul accentuat fata de iluminare si desavarsire spirituala cu mare admiratie si frustrare in acelasi timp ca nu pot sa ating anumite stari sau sa trec anumite etape, dar apoi am realizat ca nu e decat un joc (ghiciti al cui ? ) al mintii . Ai impresia ca esti pe drumul cel bun; citesti o groaza de carti, vorbesti cu o groaza de oameni, in speranta ca tot tu iti vei raspunde la intrebarile, Asa e ? Asa se face ? Ma intelegi ? . Fortezi lucrurile cumva sa ajungi acolo cu orice pret si ai impresia ca esti pe drumul care trebuie, pana iti dai seama ca esti tot intr-o fundatura a mintii.

Cand singurul lucru care te intereseaza este iluminarea, desavarsirea spirituala sau cum vrei tu sa ii spui, incepi sa pierzi contactul cu realitatea, adica realitatea asta universala in care dam unii de altii intamplator, si ajungi in labirintul tutror realitatilor pe care ai impresia ca poti sa le creezi tu. Nu contest faptul ca vei ajunge in anumite puncte, realitati dorite, dar sunt realitati conectate cu realitatea universala. Probabil, multi va veti pune intrebarea " Dar exista realitate ? " O sa va raspund ca atata timp cat nu poti sa iti dovedesti tie ca nu exista si te pierzi oricum in multitudinea de realitati, da, exista. Pentru tine suflet aflat intr-un trup cu anumite limite, trebuie sa iti pastrezi legatura cu realitatea asta pentru ca altfel poti sa ajungi intr-un carusel al realitatilor in care singura oprire adevarata, ori e la nebuni, ori te sinucizi.
Pana si incercarea asta de a demonstra sau a pune intrebarea, "Da' exista, nu exista ? " este tot o interventie a mintii tale, care incearca sa te tina cu picioarele pe pamant. Ideea e sa nu scoti mintea din ecuatie, ci sa o educati sa intervina cand e cazul.
In orice caz, nimeni nu detine adevarul absolut, pentru ca noi in sine suntem adevarul.

Toata lumea cauta un raspuns, pe care nu-l vor gasi la vreun iluminat, sau intr-o carte de specialitate. Acestea din urma, nu pot decat sa ti dea hinturi, doar nu degeaba ai ajuns sa le rasfoiesti. Raspunsul este acelasi, dar totusi individual si nu il poti descifra altfel decat din tine, din ce ai fost, ce esti si ce vei fi de acum incolo. Vine din experienta realitatii asteia universale, indrumate tot de tine cu pasiune, dorinta si morala, acestea din urma fiind chei catre raspuns.

Nu esti tu - Veronica Micle

Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.

Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.

Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889)

Greseli

Se spune ca e uman sa gresesti, dar uneori greselile nu sunt atat de simple pe cat par.
O greseala, nu se poate indrepta niciodata in totalitate. Un simplu "scuze", "imi pare rau", nu o sa indrepte tensiunea, problema creata asa usor.
E usor sa ierti, pentru ca e mai comod sa ierti, e mai bine sa ierti, dar nu stii ce sa faci cu faptul ca nu ai uitat.

Oricat de majora si dureroasa poate fi o greseala, uneori nu exista decat o singura solutie... si anume timpul. Sa lasi timpul sa stearga, estompeze sau sa ierte... in locul tau.

Totusi, nu va fi iertata niciodata o ura continua, o greseala neiertata din cauza unui amanunt inutil, nedrept...orgoliul. Musca si roade in carne vie, pana sufletul tau nu va fi decat un loc ostil si de neatins. 

Ganduri despre 1 mai

            Zambesc amuzata, cu inteles si poate si cu putina mila cand vad cunostinte de ale mele trecute deja de o varsta, care pleaca in Vama de 1 mai, pentru ca e cool.
              Trebuie sa spun de la inceput ca sunt ok cu distractia de orice fel si am avut si eu experienta mea in vama de 1 mai. A fost singura si ultima. Aveam 17 ani si era vital sa vad si eu cum e. Insa, distractia asta in Vama de cateva zile era superba pe vremea alor nostri. Astazi, toti cei care pleaca la mare in perioada asta cu toata lumea, nu sunt decat niste frustrati care cauta experientele din adolescenta sau vor sa prinda si ei ceva (sex), pentru ca e probabil singura perioada in care au parte de asta.
            Sa te boschetaresti in vama, sa mori de frig seara pe plaja, eventual sa nu ai cazare sau sa dormi in masina, pentru ca domne' suntem in vama, sa stai nespalat trei zile, sa puti a alcool si a iarba si sa crezi ca te simti bine, cred ca e cea mai mare iluzie ....Crezi ca te vei intoarce acasa mai fericit? Iti spun eu, nu.
            Sa nu mai zic ca toti zic ca te duci low cost in vama, dar pentru trei amarate de zile ai cheltui, exact cat o saptamana intreaga in mijlocul verii. Care-i sensul? Sa simti si tu ca esti parte din ceva? Pentru ca fie ca vrei, fie ca nu vrei, chiar faci parte din ceva mult mai mare si trebuie sa fii idiot sa nu intelegi asta.
             Vrei sa pari spiritual ca te duci pe plaja si stai la foc si bei si fumezi si bla bla , atmosfera aia nu e departe de preistorie, ma refer la vibe. Cine intelege ce vreau sa spun..intelege.
           In fine, ideea este ca decat sa mor de frig, pe te miri unde, sa beau si sa ma droghez, in speranta ca ating un nivel de echilibru, impreuna cu alti fraieri care incearca asta, fix la mare, fix de 1 mai, prefer sa stau acasa. Prefer sa ascult muzica mea, cu un pahar de vin rosu, la caldura si eventual cu prietenii mei care au inteles ca vama e pentru low spirits, copilasi nematurizati si evident frustrati.
            Oameni care se distreaza "low cost" de 1 mai, in Vama , comerciantii va multumesc !

Peace and Love !
P.S Stiti cum e? Tara arde si prostii se duc in Vama. (de 1 mai) 

Dream-land -by Edgar Allan Poe

 By a route obscure and lonely,
Haunted by ill angels only,
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black throne reigns upright,
I have reached these lands but newly
From an ultimate dim Thule-
From a wild clime that lieth, sublime,
Out of SPACE- out of TIME.

Bottomless vales and boundless floods,
And chasms, and caves, and Titan woods,
With forms that no man can discover
For the tears that drip all over;
Mountains toppling evermore
Into seas without a shore;
Seas that restlessly aspire,
Surging, unto skies of fire;
Lakes that endlessly outspread
Their lone waters- lone and dead,-
Their still waters- still and chilly
With the snows of the lolling lily.

By the lakes that thus outspread
Their lone waters, lone and dead,-
Their sad waters, sad and chilly
With the snows of the lolling lily,-
By the mountains- near the river
Murmuring lowly, murmuring ever,-
By the grey woods,- by the swamp
Where the toad and the newt encamp-
By the dismal tarns and pools
Where dwell the Ghouls,-
By each spot the most unholy-
In each nook most melancholy-
There the traveller meets aghast
Sheeted Memories of the Past-
Shrouded forms that start and sigh
As they pass the wanderer by-
White-robed forms of friends long given,
In agony, to the Earth- and Heaven.

For the heart whose woes are legion
'Tis a peaceful, soothing region-
For the spirit that walks in shadow
'Tis- oh, 'tis an Eldorado!
But the traveller, travelling through it,
May not- dare not openly view it!
Never its mysteries are exposed
To the weak human eye unclosed;
So wills its King, who hath forbid
The uplifting of the fringed lid;
And thus the sad Soul that here passes
Beholds it but through darkened glasses.

By a route obscure and lonely,
Haunted by ill angels only,
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black throne reigns upright,
I have wandered home but newly
From this ultimate dim Thule.

This is me

Frica motivatoare

Te simti singur, echilibrul tau pare sa o fi luat-o razna complet. Si atunci iti dai seama ca desi esti cel mai vulnerabil, pierdut si nimic din ce ti s-a intamplat pana acum nu poate fi mai rau, te simti liber. Iti permiti sa te simti liber caci este singurul lucru ce ti-a mai ramas. Ciudat, dar in momentul in care esti cuprins de frica, ea devine ca un ultimatum pentru tine si curajul te cuprinde.

Realizezi ca tot ce s-a intamplat pana acum, a fost doar o ratacire, plina de frici, de oameni care nu merita oricat de mult ai incerca sa nu ii discreditezi, de-a incerca sa le dai o sansa, lasand de la tine, conversatii, ore pierdute, suflet si spirit. Toate astea nu sunt decat lectii, scantei care trebuie sa te creasca, sa te faca sa  simti ca oricat de frica ti-a fost de anumite lucruri, nu scapi si in final, frica, trebuie sa te motiveze, sa te faca sa te ridici din praf, sa te scuturi, sa tragi o injuratura adevarata si sa pleci, fara sa te uiti inapoi.

Frica motivatoare, te face sa gresesti, dar in acelasi timp iti scoate in cale ce ar fi trebuit sa vezi de la inceput. Ce trebuia sa faci si nu ai facut, ce ai facut si nu era nevoie, cine merita si cine nu, ce merita si ce nu.


Am uitat o invatatura foarte importanta despre viata si anume ... Ca e scurta, a naibii ! Si nu trebuie sa pierzi timp pretios cu lucruri care nu te fac fericit, punct.

Asa ca, so long... sunt altcineva. Maine poate o sa fiu o cu totul alta persoana. Atat timp cat ma accepti asa cum sunt, atat timp cat iti deschizi sufletul si imi arati ca meriti, suntem ok. Daca nu, fuck you si i don't care.

Suflet-monopson.

Incerc sa introduc logica in iubire. Amuzant, nu ?

Definitia unui suflet monopson, e aproape imposibil de explicat, dar daca privesti in abstract si intelegi ce inseamna monopson, o sa intelegi cat de departe mi-au ajuns gandurile.
Hmm.. nu stiu cum sa explic dar sa zicem ca piata, aici in povestea mea, reprezinta sistemul asta incalcit de suflete legate intre ele. Iar noi suntem societati si cumparatori in acelasi timp. ( am deviat putin de la definitia initiala). Ti-am spus ca trebuie sa intelegi in abstract nebunia pe care incerc sa o explic. Cred ca vocabularul devine limitat, incercand sa explic. pff..dar o sa incerc, totusi.

Asa, am lamurit treaba asta cu piata si sufletele. Acum, ideea de suflet monopson e ca vei primi in viata ta oameni de-a lungul timpului din care trebuie sa alegi, unul singur, ca tranzactia sa fie incheiata. Mai multe oferte, un singur cumparator. Problema incepe sa se complice in momentul in care toate celelalte "oferte" devin si ele la randul lor " cumparator" si au de ales dintre alte "oferte". Poti sa devii "oferta" din "cumparator" sau poti sa nu. De aici incolo poti sa iti imaginezi cat de departe poate sa ajunga ideea, folosind "schema" de mai sus.

[...]

Acesta este rezultatul integrarii unui om visator in realitatea economica de la cursul de analiza economico-financiara. tare nu ?

Rebeliune....

Ca sa fiu in spiritul general al perioadei, astazi mai mult ca niciodata simt ca anumite lucruri trebuie spuse asa cum sunt ele, in stare bruta. Problema reala este insa, de unde sa incep ? O sa incerc pe cat posibil sa ma abtin de la englezo-romana, pentru ca ceea ce vreau sa ajunga la suflete, sa ajunga asa cum trebuie, spus foarte clar, fara bruiaje si jocuri lingvistice.
Ca sa nu mai lungesc vorba, o sa incep prin a va spune, "stop !"

Nu pot sa continui ceea ce faceam pana acum. Ma schimb, constant. Toata lumea o face, de altfel.
Asta da, bataie de cap celor cu principii bine stabilite, cu parinti dintr-o alta era, celor cu educatie de genul asta.

 Moral vorbind, esti educat intr-un fel acasa de acesti parinti, iar cand iesi in lume, vezi ca lucrurile nu stau chiar asa. Si cum sa iti convingi parintii, trecuti de o anumita varsta, ca tu nu esti asa defapt si ca perceptia ta asupra multor lucruri este schimbata si simteai ca trebuie sa fie altfel de la bun inceput? Cum sa incerci sa traiesti dupa regulile proprii, care se tot schimba odata cu tine ? Nu am gasit raspunsuri la aceste intrebari. Cred doar ca trebuie sa faci ceea ce simti ca este bine pentru tine. Suna egoist, dar este vorba de tine, de fericirea ta interioara si de perceptiile tale, experientele tale, samd.
Schimbarea vine odata cu tine, o afirmatie devenita cliseu, dar logica si foarte adevarata.

I don't hate you, i pity you. :)

Ganduri

Ganduri amestecate declanseaza fiori uzi de pe sirea spinarii.
Intre agonie si extaz, timpul se comprima si ma arunca in zidurile ce nu le gasesc punctul slab sa ies, sa scap.

Ce este libertatea ? Ma intreb adesea, oare libertatea de care tot aud, este doar o scuza ?
Cu cat esti mai liber iti dai seama ca esti mai incarcerat. Limita poate sa existe sau poate sa nu, dar adevaratul sens al libertatii este ca intrebarea : " De unde venim ?". Te face curios si te sperie in acelasi timp pentru ca nu ai cum sa ii dai un raspuns.   

Cautand echilibrul, te dezechilibrezi si mai tare. Incercand sa iti dai seama daca faci bine sau nu anumite lucruri, balanta se indreapta mereu spre opusul a ceea ce crezi.

Echilibrul este exact atunci cand esti inconjurat de haos.

Esti cel mai implinit cand esti singur in fata unei cesti de cafea si multumesti ploii pentru linistea ce ti-a adus-o.

Iti gandesti fiecare pas incercand sa desfaci nodul existentei tale,  dar nu reusesti decat sa amesteci si mai tare firele.

 Cuvintele sunt cenzura sufletului. Cuvintele scrise nu pot exprima intotdeauna adevaratele sentimente sau adevaratul sens, adevarata gravitate a ceea ce vrei sa transmiti.




 [...]