Doar timpul va fi capabil sa imi explice ce naiba s-a intamplat, cum de am ajuns aici si de ce naiba m-a lasat fara ceas. Nu situ cat e ceasul, iar sa dorm nu pot. Simt ca n-am mai dormit de foarte mult timp, iar la naiba nu stiu cat e ceasul ....
Nu mai am timp, trebuie sa ies din clepsidra asta impietrita si fug departe....acolo unde voi gasi "comoara"
Ochiul acela patrunzator scrijelit pe memoria mea imi tot apare in fata ca un flash, parca ar vrea sa imi spuna ceva,dar de la prea putin somn ....realitatea si fictiunea nu mai au bariere si ce fac...?
Ma uit in jos... si nu vad decat un abis de pe varful blocului unde ne spuneam secretele din copilarie si mi-aduc aminte ca eu am ramas aici, iar voi restu' v-ati pierdut prin Univers.
Luminile strazii in amurgul unei nopti de vara, uitate demult de timp, parca ar fi licuricii ce ne-au luminat sarutul si lacrima ce-a curs candva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu