Te accept asa cum esti. Se poate ca vreo boala sa te impinga sa bagi in buzunar bibelourile de aur care-ti cad sub ochi, dar in rest sa fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste fata de poezie. Si din dragoste pentru bibelourile mele din aur le voi ascunde.
Se poate ca, asemenea unei femei, sa primesti secretele care-ti sunt incredintateca pe niste diamante cu care sa te impodobesti.Caci femeia in ziua de sarbatoare, se simte importanta.si glorioasa prin obiectul rar pe care-l expune.Dar se poate de asemenea ca tu sa fii dansator.Te voi primi deci din respect pentru dans, dar din respect pentru secrete,le voi tine sub tacere.
Se poate pur si simplu, ca tu sa fii prietenul meu. Te voi primi deci din dragoste pentru tine, asa cum esti.Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi.Daca urasti pe unul sau pe altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi.Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.
Nu am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste. Tu nu esti nici acest act, nici celalalt, nici suma lor.Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte, nici dupa aceste acte.Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.
Iti voi cere, in schimb, sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si-mi cere explicatii.
Nu am putere sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor. Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba.
Cum as putea sa iti explic ceea ce nu intelegi de la inceput prin dragoste? Si, adeseori, cum ti-as putea vorbi ? Exista cuvinte indecente. Ti-am vorbit despre soldatii mei in desert. Ii privesc in tacere , in zilele de dinaintea luptei. Imperiul se rezeama pe ei. Ei vor muri pentru imperiu, iar moartea lor va fi rasplatita prin acest schimb Cunosc, deci, adevarata lor fervoare. Ce as afla plecand urechea la zarva cuvintelor? Ca se plang, de maracini , ca-si urasc caporalul , ca hrana este saraca , iar sacrificiul lor dureros.... ? Asa trebuie sa vorbeasca ! Nu am incredere in soldatul prea liric. Daca doreste sa moara pentru caporalul lui , este probabil ca nu va muri fiind prea ocupat s-ti debiteze poemul sau. Nu am incredere in omida ce se crede indragostita de aripi. Aceea nu va muri niciodata in crisalinda pentru a renaste. Surd, la zarva cuivntelor , in soldatul meueu il vad pe cel ce este, nu pe cel care spune ca este.Iar acela, in timpul luptei, isi va acoperi caporalul cu pieptul sau. Prietenul meu este un punct de vedere. Am nevoie sa aud vorbindu-mi-se de acolo de unde el imi vorbeste caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila. Se poate ca ek sa taca, si totusi, sa ma copleseasca. Si atunci eu vad lumea cu ochii lui, si o vad altfel. Ii cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc. Abia atunci ma va auzi. Caci cuvintele, intotdeauna, isi opun intelesurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu