Copilul Lunii, supravietuieste dupa o cursa nebuna pana la moarte si inapoi si ajunge intr-un moment crucial al vietii sale. Paranoia, iubirea si pasiunea au facut un "cocktail molotov" pentru suflet, iar nefericitul care a fost tintit de iubirea ei, se zbate in flacari si este bombardat cu sageti energetice fara stiinta sa. Nu mai are scapare este vesnic prins in mrejele unei nebune indragostite.
Puterile Lunii o influenteaza ca un papusar pe mica fetita, indragostita vesnic de un muritor.
Ii simte fiecare particula de piele in suflet, fiecare miscare a muritorului este o ploaie de noi emotii ce lovesc sufletul fetei, fara aparare.
Ce orb trebuie sa fie omul asta sa nu vada adevarata iubire.... si sa nu stie niciodata cel il loveste....
Ce copil inconstient, cand planeta arde de probleme , ea se gandeste la iubire... ce imatura.
Ignoranta nemuritorului o dezgusta profund si revine la singuratate, singura ei prietena...se intoarce la locul ei de intalnire cu Luna.
"Eu aici, tu acolo, despartiti de o intamplatoare intalnire, acea axa ce ne-ar face un intreg, pentru totdeauna.
Suntem ca Luna si Soarele, sortiti pentru totdeauna neintalnirii, suntem vesnic indragostiti, dar niciodata impreuna."Spunand aceste cuvinte, drumul continua, pe poteca umeda...
Un comentariu:
o alegere buna de cuvinte, un fundal profund de sentimente, poate un pic prea patrunzatoare, dar totusi care lasa o continuare infloritoare :)
Trimiteți un comentariu