Din spatele tejghelei niste ochi albastri, rasar brusc, fericiti, caci visul s-a implinit si de Dragobete a primit cea mai dulce prajitura, facuta cu suflet, de acea misterioasa.
Copilul Lunii, radiaza cand vede ca muritorul ei favorit este fericit... Simte bataile inimii ca niste clape de pian atinse usor de buricele degetelor.
Fuge repede in locul unde umanul se intalneste cu profanul si explodeaza in lacrimi de fericire iar inima parca ar vrea sa plece din trup si sa zboare acolo la muritorul fericit ce tocmai a gustat din vraja Lunii.
Copilul in lacrimi , spune mamei Luna, ca niciodata nu a mai fost asa de fericita sa vada un muritor si ca ar vrea sa i se destainuie acestuia , sa ii impartaseasca secretul, sa ii spuna ca a gasit iubirea...iar acea iubire se afla in sufletul lui iar ea este cheia...
Mama Luna zambeste si nu ii da niciun raspuns, insemnand ca tot ce are de facut este sa isi dea singura seama de ce este mai bine caci partea umana nu o poate controla.
Umanul este un mister, muritorul ei este un mister....
Atractia devine din ce in ce mai puternica, iar copilul nu poate rezista acestui muritor caci intalnirea lor a fost scrijelita pe piatra destinului .
Copilul fericit se intoarce la muritor si asteapta momentul in care el o va vedea si un miliard de ace se vor simti in trupurile lor si atunci profetia se va implini,iar copilul si muritorul vor deveni o singura stea, prin iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu