marți, 13 martie 2012

Sentinta...


Fericirea ce-mi sta in suflet nu are unitate de masura.
Ai purtat atata timp masca lui Dorian Gray, incat riscai sa se contopeasca cu tine.

Insfarsit, te-ai eliberat si toate impulsurile izoelectrice devin ca niste raspunsuri in codul morse la toate intrebarile.

Muritorul meu favorit, ai parcurs toate etapele de foc ale umanului si acum te joci cu ultimul strat de umanitate ce ti-a mai ramas.... indoiala.
Sunt aici, iti urmaresc fiecare miscare, uimita de geniul tau creator.
....si ce nebunie, frumoasa si de ne suportat pentru noi, caci viata noastra acum incepe suntem noi cei doi nebuni....
Cum sa crezi ca iubirea este unilaterala, cand doar privirea mea ce te stoarce ca in menghina este declaratia mea de adoratie. Cum poti sa crezi, ca ce faci tu este unilateral cand mintile noastre isi vorbesc mereu printr-o telepatie aproape perfecta?
Sunt un inger cu calitati umane, deci nimic din ceea ce este uman nu imi este strain, iar sufletul meu supureaza la vederea ta in lanturi, iar singurul lucru posibil este sa iti ridic privirea din podea si sa iti desfac lanturile si sa iti strang fata cu mainile pecetluindu-ti nemurirea cu un singur prim sarut, dragul meu ...Philosoph.

Verdict: Esti propriul tau judecator, tu il dai.Eu sunt aici.

Niciun comentariu: