Decor obscur

Din agitatia orasului, intru pe strada plina de magie, ce parca ma astepta de o mie de ani. Inaintez incetisor, ascultand cum pasii prin zapada trosnesc si ceva ma opreste ca un zid invizibil. Ma uit in jur, iar dintr-o parte un locusor lumineaza puternic, parca m-ar chema.
Deschid usa incetisor si niste vitrine mari cu tot felul de recipiente din alama si niste capete impaiate pe tavan, imi deschid calea catre o scara veche din lemn. Curajoasa, iau hotararea sa incerc. Si urc, incercand sa ma fac nevazuta, dar muzica scartaielilor lor, imi anunta venirea.
In timp ce urc se aude din ce in ce mai aproape o muzica, cred ca e jazz, oh da Ella Fitzgerald si confirmarea apare cand deschid usa mare si impunatoare de la capatul scarilor.
Intru zgribulita si o tanara vesela imi arata calea catre o masa.
Ambientul obscur, diversitatea limbilor auzite acolo imi arata ca locul asta magic este pentru cine il zareste iar oamenii sunt alesi chiar de la intrare.
Obiectele de arta impunatoare imi fura ochii, iar fumul ce iese din tigara mea parca fuge sa prinda un loc special in camera obscura unde ma aflu.
Asezata comod intr-un fotoliu din anii 1920, parca ma aflu in acea epoca, sorbind din vinul proaspat adus, inchid ochii pentru o secunda si apoi deschizantu-i din nou, te vad langa mine , savurandu-ti trabucul preferat.
Muritorul meu favorit, zambetul tau lumineaza si cea mai intunecata camera.
Iti sarut buzele dulci- amarui de la trabuc si ma cuibaresc la pieptul tau ascultandu-ti inima pana cand timpul va fi doar inima ta.
Luna mi-a dat frau liber, tu esti muritorul ...meu.

Time...

Doar timpul va fi capabil sa imi explice ce naiba s-a intamplat, cum de am ajuns aici si de ce naiba m-a lasat fara ceas. Nu situ cat e ceasul, iar sa dorm nu pot. Simt ca n-am mai dormit de foarte mult timp, iar la naiba nu stiu cat e ceasul ....
Nu mai am timp, trebuie sa ies din clepsidra asta impietrita si fug departe....acolo unde voi gasi "comoara"
Ochiul acela patrunzator scrijelit pe memoria mea imi tot apare in fata ca un flash, parca ar vrea sa imi spuna ceva,dar de la prea putin somn ....realitatea si fictiunea nu mai au bariere si ce fac...?
Ma uit in jos... si nu vad decat un abis de pe varful blocului unde ne spuneam secretele din copilarie si mi-aduc aminte ca eu am ramas aici, iar voi restu' v-ati pierdut prin Univers.
Luminile strazii in amurgul unei nopti de vara, uitate demult de timp, parca ar fi licuricii ce ne-au luminat sarutul si lacrima ce-a curs candva...

Felinare -part 2

Ma trezesc brusc intr-o camera in stil renascentist, nu ma pot misca , sunt blocata in figurina balerina si ma invart pe Fur Elise in continuu, pana cand ma trezesc brusc stransa puternic in mainile puternice ale unei fetite, cu pielea si parul atat de alb incat toate venele , capilarele se vedeau in reteaua lor de un rosu-aprins.
Tipam, dar gura mea nu se putea misca, sunetul nu putea sa iasa. Copila incepe sa planga brusc si stropi mari de lacrimi curg pe mine. E ca si cum toata ura, suferinta ei se transformase sub forma de lichid amarui ...si se prelingea pe mine.
Ma trezesc brusc pe Sfinx. Sunt atat de ametita, iar vantul rece bate atat de tare incat inchid ochii si deodata de face liniste si cald. Ma aflu in fata unui semineu cu lemne proaspete puse pe foc. MA uit atent la flacara si observ ca se face verde, iar forma ei devine un chip. Ma sperii si incercand sa fug cineva ma prinde de picioare si cad...Era laba ursului-covor din mijlocul livingului. Raman nemiscata iar flacara chip, iese din semineu si se apropie atat de tare de mine incat caldura sa devine o tortura. Atunci imi intinde un bilet, care uimitor nu putea sa arda si se retrage brusc si totul revine la normal.
Pe bilet scria: " Te invitam in lumea nostra, e calea pe care ai ales-o. Tot ce trebuie sa faci este sa te duci acasa si sa intri pe usa de sub patul tau, iar cheia o vei gasi in inima celui mai bun prieten al tau. Tot ce trebuie sa faci este sa ii diseci inima si sa scoti cheia. "
Imediat ce am citit ultimul cuvant , totul parca s-a tranformat in gelatina si ma trezesc acasa in pat, imbracata in pijamaua mea favorita. Ma uit la geam, Luna plina, imi lumineaza camera si fara sa ma gandesc , ma uit la maini. Aveam semnele Apa, Aer, Pamant, Foc scrijelite pe mana.
[to be continued]

Felinare

Pe strada pustie din oraselul iubirii, un felinar obosit, imi lumineaza calea. Pe pietrele inghetate pasesc, ca pe cuie arse, imi duc drumul incetisor si calculat. Ma opresc la o bifurcatie de drumuri, iar in viscolul puternic ce abia ma lasa sa vad, parca imi apar doua siluete , una pe fiecare drum . Ambele imi soptesc cu vantul sa le aleg pe ele, dar obosita si ametita de gandurile-mi proprii, ma uit in spatele meu si nu vad niciun om, imi intorc capul , iar siluetele au disparut. Raman in bataia vantului gandindu-ma la copilul Lunii, gandindu-ma el ce ar face ? Ce drum ar alege.
Frigul ma indeamna totusi sa nu mai stau pe ganduri si sa aleg unul dintre aceste drumuri. Cand ma indrept spre cel ales , felinarul cade spargandu-se cu putere de pietrele inghetate , blocandu-mi calea , aproape ma loveste. Incep sa plang de frica si aleg celalalt drum, brusc ma cuprinde o caldura si simt o liniste si un sentiment de siguranta incredibil. Pregatita sa ies de pe straduta aleasa, ma uit inapoi dupa felinarul zdrobit, dar era chiar in spatele meu, imi lumina calea, imi pazea umbra.
Ma uit la el, gandindu-ma daca ma ajuta sau doar asteapta momentul potrivit sa ma arunce in intunericul sau. In acel moment, imi arata capatul strazii, unde ma astepta o umbra, mica si cocosata.... brusc ma simt increzatoare si ma indrept catre umbra care se dezvaluie din ce in ce mai mult.
Ma opresc in dreptul sau, felinarul parca tremura de emotie si brusc de sub hainele inchise la culoare ies niste maini mari cu unghii mari si murdare si cu o forta inimaginabila imi strang mana , cerandu-si scuze si ma azvarle pe hornul unei case vechi, uitate de vreme.
Ajung in casa parasita si speriata incep sa caut o iesire, dar incredibil, nu exista nicio iesire, sunt ca intr-o cutie cu chibrituri iar eu sunt o furnica.
Fara speranta incep sa analizez casa parasita si gasesc o oglinda pe jumatate sparta, ma uit in ea, si in spatele meu vad reflexia unui fluture de marimea mea.
Speriata ma intorc si vad defapt un om-fluture.... Nu imi venea sa cred ca sunt treaza, incercam sa ma mint spunandu-mi ca sunt intr-un vis, dar omul - fluture, nu astepta nicio secunda si intinzand mainile catre mine incet imi arata palmele, iar pe palmele sale erau scrijelite simbolurile elementelor apa, aer, foc, pamant.
Iar cand bratele sale se incolacira in jurul meu, brusc peretii casei se prabusesc si ridicandu-ma la cer alaturi de el, vad casa , felinarul si omul- umbra transformandu-se in cenusa si se imprastie alaturi de viscolul de sub noi.
Dupa amalgamul de emotii...imi pierd cunostiinta pe valurile vantului...
[to be continued]

An interesting blog, pour les connaisseurs

http://rileybrad.wordpress.com/2009/08/12/sensual-woman-and-the-gates-of-the-moon/

Firea umana

Firea umana incepe sa ma inspaimante din ce in ce mai tare. Reactiile oamenilor din jurul meu , care imi misca echilibrul ca o balanta lasata in mijlocul uraganului dar totusi lipita de sol, sunt ca niste morbide cadavre care urla de durere.
Tac si ma uit si eu ca o nebuna in ochii celor care urla de disperare si imi spun.. la naiba, doar si eu sunt in aceasi lume si tot ce pot sa fac este sa privesc neputincioasa la nedreptate, ura, incarcerare.
Libertate? Hmm... din pacate oricum ar fi nu exista pe Pamant liberate.
Si ma provoaca la nebunie continua, ma cheama la pierderea sufletului, dar nu, eu rezist si raman imuna la chemare...

Ma intreb cati mai sunt care simt aceasta durere .....

Tu

Dragul meu, ar trebui sa stii ca evadarea asta pe care o cauti tu, se afla aici. Si stiu ca undeva in adancul tau, tu cauti ce-ai pierdut , dar nu ai nici cea mai vaga idee ce.
Frica ta, o resimt la intensitate maxima si stiu ca atunci cand vei constientiza ca tot ce ai cautat a fost mereu aici, vei trai adevarata fericire, nu doar una fabricata.
Stiu ca esti capabil de lucruri profunde si marete, de aceea as vrea sa stii ca eu am incredere in tine si te iubesc indiferent de situatie si ca astept acea zi in care vei putea sa imi spui ce ai pe suflet.
As vrea sa stii ca iti vorbesc in vis, mereu mereu, si ca de cele mai multe ori imi raspunzi. Ma intreb daca nu este doar iluzia dorintei mele arzatoare sa stiu ce se intampla in sufletul tau, sau este reala noastra conexiune ce nu se poate rupe niciodata.
Acum nu imi mai este dor, caci te simt mereu aproape de mine, iar eu sunt mereu aproape de tine. Nu am nevoie de cuvinte sau gesturi, stiu doar ca suntem unul pentru celalalt la fiecare pas.
Sufletul este un plus si un minus in continua atractie, nimeni si nimic nu poate opri aceste doua jumatati, iar daca incearca puterea de atractie creste atat de mult incat cei care incearca se lovesc de un zid. Eu, sinele tau, te astept....