CCX Citadela de Saint- Exupery (2)

Te accept asa cum esti. Se poate ca vreo boala sa te impinga sa bagi in buzunar bibelourile de aur care-ti cad sub ochi, dar in rest sa fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste fata de poezie. Si din dragoste pentru bibelourile mele din aur le voi ascunde.
Se poate ca, asemenea unei femei, sa primesti secretele care-ti sunt incredintateca pe niste diamante cu care sa te impodobesti.Caci femeia in ziua de sarbatoare, se simte importanta.si glorioasa prin obiectul rar pe care-l expune.Dar se poate de asemenea ca tu sa fii dansator.Te voi primi deci din respect pentru dans, dar din respect pentru secrete,le voi tine sub tacere.
Se poate pur si simplu, ca tu sa fii prietenul meu. Te voi primi deci din dragoste pentru tine, asa cum esti.Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi.Daca urasti pe unul sau pe altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi.Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.
Nu am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste. Tu nu esti nici acest act, nici celalalt, nici suma lor.Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte, nici dupa aceste acte.Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.
Iti voi cere, in schimb, sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si-mi cere explicatii.
Nu am putere sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor. Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba.
Cum as putea sa iti explic ceea ce nu intelegi de la inceput prin dragoste? Si, adeseori, cum ti-as putea vorbi ? Exista cuvinte indecente. Ti-am vorbit despre soldatii mei in desert. Ii privesc in tacere , in zilele de dinaintea luptei. Imperiul se rezeama pe ei. Ei vor muri pentru imperiu, iar moartea lor va fi rasplatita prin acest schimb Cunosc, deci, adevarata lor fervoare. Ce as afla plecand urechea la zarva cuvintelor? Ca se plang, de maracini , ca-si urasc caporalul , ca hrana este saraca , iar sacrificiul lor dureros.... ? Asa trebuie sa vorbeasca ! Nu am incredere in soldatul prea liric. Daca doreste sa moara pentru caporalul lui , este probabil ca nu va muri fiind prea ocupat s-ti debiteze poemul sau. Nu am incredere in omida ce se crede indragostita de aripi. Aceea nu va muri niciodata in crisalinda pentru a renaste. Surd, la zarva cuivntelor , in soldatul meueu il vad pe cel ce este, nu pe cel care spune ca este.Iar acela, in timpul luptei, isi va acoperi caporalul cu pieptul sau. Prietenul meu este un punct de vedere. Am nevoie sa aud vorbindu-mi-se de acolo de unde el imi vorbeste caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila. Se poate ca ek sa taca, si totusi, sa ma copleseasca. Si atunci eu vad lumea cu ochii lui, si o vad altfel. Ii cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc. Abia atunci ma va auzi. Caci cuvintele, intotdeauna, isi opun intelesurile.

Centrul sferei...

Caci pentru mine totul se invarte si nimic din ceea ce imi este dat sa vad nu va ramane asa.

In jurul meu, mascarici si clovni isi fac veacul zi de zi, incercat disperati sa imi indulceasca existenta.

Si ce crezi, la colt de palat, barfele se-aud, regina-i o nebuna, fara al ei Ț Suflet Ț

Suflet este un zgarcit, iar in triunghiul amoros dintre Suflet si Ratiune, regina-i doar Amanta.

Petrecerile-s doar un prilej sa iti pui atat de controversata, amintita masca, de teatru, toti devenind niste papusi coordonate de regina, singura fara masca.

In timp ce toti danseaza si timpul moare in slow motion, gandul pleaca departe, iar golul s-a lasat in trupul de piatra al sau al reginei vesnic nemultumita de imaginaea sa, pentru ca odata cu timpul moare si ea.

Incoltita de factorii "dezinfectanti" ai societatii, incerc sa ma sustrag sa ma simt bine in "mizeria"mintii mele nepasatoare.

Incoltita de nesiguranta, unui singur cuvant, ce se lasa prea asteptat, totul isi pierde din fervoare si totul pare sa crape ca o oglinda lovita de cel mai puternic obiect.

In patu-i moale, se afunda, pana cand trupul se divide de suflet si cauta raspunsuri in cele mai negre gauri ale constiintei. A gasit raspunsul, dar in realitate este un imposibil, irealizabil vis...raspunsul exista -n realitate...negativ...

Si ce ar putea sa faca? sa fuga in turnul fara usi ? Sa ramana intr-o capsula a timpului o jumatate de intreg ?mereu roind in golul golului? sau sa aleaga dansul vesnicei masti intru vesnica nesalvare?

Si visul se transforma in cosmar...

CVI - Citadela de Saint -Exupery (1)

"Dar tu nu comunici decat printr-un ceremonial. Caci daca, distrat, asculti aceasta muzica si privesti acest templu, nimic nu se va naste in tine si nu vei fi hranit. Iata pentru ce nu am alt mijloc de a-ti explica viata catre care te chem decat angajandu-te cu forta in ea si hranindu-te cu ea. Cum ti-as putea explica aceasta muzica, fiindca nu e de ajuns s-o asculti, daca nu esti pregatit a fi coplesit de ea? Atat de aproape de a muri in tine este imaginea domeniului, pentru a nu lasa in urma decat moloz. Un cuvant ironic, un somn agitat, un zgomot care sa te jeneze, si iata-te privat de credinta. Iata-te refuzat. Iata-te asezat pe prag, cu usa inchisa in spatele tau, cu totul separat de lume, care nu mai e decat in suma de obiecte goale. Caci nu comunici cu obiectele, ci cu nodurile care le leaga.
Cum te-as putea face sa te inalti, cand tu te desprinzi cu atata usurinta?
De aici vine importanta ceremonialului meu, cand trebuie sa te salvez de la a distruge tot atunci cand ramai singur la poarta casei tale.
Iata pentru ce il condamn pe cel ce tulbura cartile si le amesteca.
Eu te cladesc si te pastrez asa cum esti, nu hranindu-te mereu, caci nu aceasta este slabiciunea inimii tale, ci facand sa fii mereu drum bine croit, poarta larg deschisa, templu bine contruit pentru a primi. Vreau sa fii instrument ce te asteapta muzicianul.
Iata pentru ce ti-am spus ca poemul pe care ti l-am rezervat este insasi ascensiunea ta.
Doar cei care refac drumul pierdut si regasesc fiintele pe care le-au risipit in ruina ajung la adevarata cunoastere.
Vreau sa-ti arat patria ta, singura in care spiritul tau se poate misca.
Iata pentru ce iti spun ca esti eliberat de constrangerea mea si ea iti aduce singura libertate care conteaza.Ca tu numeai libertate acea putere pe ca o ai de a-ti demola templul, de a amesteca cuvintele poemului, de a egaliza zilele pe care ceremonialul meu le cladise in bazilica. Libertate de a face pustiu. Si unde te vei afla?
Eu numesc libertate eliberarea ta.
Iata pentru ce am spus o data : libertate a sclavului sau a omului, respect al putreziciunii sau al carnii sanatoase? Dreptate pentru om sau pentru pleava umana? Impotriva ta, prin tine, pentru tine sunt drept. Si, desigur, sunt nedrept pentru netrebnic, sau pentru neghiob, sau pentru omida ce nu s-a transformat, caci ii oblig sa renunte la ceea ce sunt si sa se implineasca. "

Photo : Eugenia Mangra

Sentinta...

Fericirea ce-mi sta in suflet nu are unitate de masura.
Ai purtat atata timp masca lui Dorian Gray, incat riscai sa se contopeasca cu tine.

Insfarsit, te-ai eliberat si toate impulsurile izoelectrice devin ca niste raspunsuri in codul morse la toate intrebarile.

Muritorul meu favorit, ai parcurs toate etapele de foc ale umanului si acum te joci cu ultimul strat de umanitate ce ti-a mai ramas.... indoiala.
Sunt aici, iti urmaresc fiecare miscare, uimita de geniul tau creator.
....si ce nebunie, frumoasa si de ne suportat pentru noi, caci viata noastra acum incepe suntem noi cei doi nebuni....
Cum sa crezi ca iubirea este unilaterala, cand doar privirea mea ce te stoarce ca in menghina este declaratia mea de adoratie. Cum poti sa crezi, ca ce faci tu este unilateral cand mintile noastre isi vorbesc mereu printr-o telepatie aproape perfecta?
Sunt un inger cu calitati umane, deci nimic din ceea ce este uman nu imi este strain, iar sufletul meu supureaza la vederea ta in lanturi, iar singurul lucru posibil este sa iti ridic privirea din podea si sa iti desfac lanturile si sa iti strang fata cu mainile pecetluindu-ti nemurirea cu un singur prim sarut, dragul meu ...Philosoph.

Verdict: Esti propriul tau judecator, tu il dai.Eu sunt aici.

De prin mare...

Luna culege cate o picatura ce lacrima, secunda dupa secunda, secatuind marea sarata, punand una cate una pe acei obraji reci ca marmura, reusind sa opreasca timpul...

Plusul meu esti tu , iar darul nostru atractia. Armonia in stare pura, naste iubire, in care totul devine atemporal, pentru doi muritori indumnezeiti de puritate.
In adancul intunecat al marii se ascunde misteriosul gand al unei povesti.
Doi ingeri au avut curajul sa coboare pe Pamant, plictisiti de perfectiunea intregului, dar nu s-au asteptat ca va fi atat de greu sa se regaseasca si recunoasca in multime.... Dar intregul din care faceau parte, i-a facut sa ramana in constanta atractie astfel inventandu-se dragostea...
Prin sentimentele ce strabateau kilometri intregi si se simteau exact in stomac isi comunicau dragostea si dorinta de reintalnire. Simteau fiecare particula fara sa se atinga...
Perla ce se ascunde in scoica de pe fundul marii, nu este decat un cuplu de ingeri, ce si-au indeplinit misiunea.

Oamenii au observat diferenta si au incercat sa faca la fel, asa s-a nascut iubirea astrala, nu doar dorinta animala, deci au evoulat. Dar, constientinzand ca nu toti au fost capabili sa primeasca informatia si analizand cum erau ei inainte ... a aparut deprimarea, nascuta din rusine...si ratiune.

felinare part 4

" Daca nu o faci tu, o voi face eu. Destinul meu este sa iti dau cheia. Nu iti face griji, in lumea in care esti chemata eu iti voi fi alaturi, iar cei de acolo, au nevoie de tine."

Accept masacrarea pisicii mele, in final, iar usa de sub patul meu a aruncand cu praf foarte fin, parca ar fi nisip, eu devin o simpla entitate, transparenta, singurele culori fiind semnele din palma mea.

Ma indrept catre usa cu pricina, iar niste scari din crengi de copaci imi calauzesc drumul, alaturi de niste felinare mici cat o falanga de deget, ca niste licurici, insufletite prin nu stiu ce miracol, savurand privilegiul de a aduce omul in lumea lor.

[to be continued]

Labirint

Cauti raspunsuri ce isi au echivalent in uman, prin palpabilitatea sentimentelor.Suntem umani, deci asta este singura cale de a cobori de pe culmea suprema, iar seva iubirii scrisa de acei doi necunoscuti, pe o stea unde numai divinitatea poate fi invocata era calea catre raspunsul final.

Dualitatea este indiciul, pe care divinul il arunca ca o raza de lumina, in sufletele celor doi care vor deveni un singur ecou. Deci raspunsul , acel raspuns se ascunde in spatele oglinzii sufletelor lor, ori unde cerul se intalneste cu pamantul, unde umanul devine inuman si invers.
Este nevoie de un plus si un minus, ori un el si o ea, sau un ying si yang, pentru echilibrul universului.Ai nevoie de doua capete ca sa intregesti un cerc.

Cliseele, alte cotituri ale mintii omului, cele mai banale dar si cele mai sincere. Nu exista asa ceva, doar daca asa le privesti tu.... Tot ce iti pare real, altuia ii poate parea ireal. Nu ai nicio idee a ce este real , a ceea ce este ireal ! Nu ai idee nici macar daca tu existi cu adevarat sau esti o piesa dintr-un mare puzzle al unui copil cu imaginatie bogata.

Incercand sa urci pe treptele evolutiei vei realiza ca ceva la un moment dat nu te poate lasa sa urci mai sus, pentru ca spiritul tau este inchistat in uman si tot ce e uman trebuie exploatat si descoperit pana cand iti vei da seama ca trupul tau nu este decat o cale....o etapa de mijloc. Cred ca abia dupa moarte ai cale libera sa urci pana la ultima treapta.....

Si eu am ramas blocata in labirint, in mod fatal, din care nu stiu cum sa iesim, poate pe aripile de ceara ale lui Icar..... devastator...nu ?

Photo by :Emmanuel Perez-Duarte