Si ce ciudat, nu ? Cum se schimba lucrurile .... Si stele soptesc si barfesc...
Ai monopol asupra sufletului sau si ma gandesc mereu cum ar fi daca... daca ai stii secretul copilului lunii, daca ai stii ce se ascunde dupa curiozitatea lui.
Mereu viseaza si in mijloc de noapte intreaba Luna, de ce al ei Luceafar este asa de tacut.
Ce naiva trebuie sa fie sa creada ca o fie asa pentru tot restul vietii.... a fost doar un puseu de fericire, o raza mica de lumina, care probabil se va stinge ca un bec consumat.
O declaratie de dragoste aruncata undeva, pentru un ideal feminin, o face sa se creada iubita si placuta, dar e prea naiva !! Cum sa crezi ca aproape un necunoscut sa nutreasca interes cand are tot ce vrea la nas ?
Se pare ca micul copil, prea visator, va avea din nou de indurat crunta,brutala realitate, singura ei prietena ramanand Luna, enigmatica Luna ce o cheama mereu langa ea, la intregirea marelui Univers.
Tu, rastalmacitor de suflete, de ce taci ? Ce june esti tu ? Sa lasi o copila sa astepte atat de mult glasul tau suav si placut ? Stii ca esti medicamentul ei ? Ma indreb oare daca-i stii cat de mult asteapta leacul asta ?Cat de mult ii pasa si iubeste....
Si tu ramai pasiv, dar ea tot te asteapta....
Un comentariu:
Foarte frumos, te joci cu mintea cititorului si cu bizarele cuvinte. Felicitari.
Trimiteți un comentariu