marți, 13 decembrie 2011

Acuzare...

Singurul motiv pentru care poti sa acuzi copilul Lunii este ca ii pasa prea mult, dar nu poti sa o acuzi de dispret, ignoranta si ura, dar viciile obisnuite ale umanului, o ating pe aceasta mica suferinda, care se cufunda in durerea ei, incercand sa o amorteasca cu orice pret.
Cumplit este modul in care denatureaza lucrurile, cumplita este dragostea neimpartasita, veninul ignorantei o cuprinde si ii provoaca intr-un final ura.
Luna, sprijinul ei, e pe punctul de a ceda presiunii, lanturile echilibrului sunt in pragul de a fi rupte si ce urmeaza ? Iadul ?
Copil al Lunii, revino-ti si vino langa lac diseara sa privesti Luna, si sa te incarci cu energia ei. Vino, caci ea te va astepta acolo, linistita si tacuta, mereu pentru tine. Acesta este leacul tau...
O iubire efemera, nu poate decat sa te inraiasca si mai rau. Cel pe care-l iubesti, nu este decat un muritor si nu stie ca si el poate deveni un copil al Lunii impreuna cu tine. In jurul sau roiesc pacatele si esenta binelui din rau este prea neimportanta pentru el, un simplu muritor.
E frig,dar desculta vei putea sa te apropii de mine, asa ca indura, indura, si vino la mine...

2 comentarii:

Jean spunea...

ma regasesc foarte mult in primele 3 alineate...

Anonim spunea...

Of dragostea asta....