Frustrare

Ma intreb, oare, un om cat de mult poate sa sufere sa ajunga sa discute singur in fata unei camasi ? Ma intreb cum de un om poate sa isi arate ostilitatea in fata semenilor sai in asa fel incat durerea sa sa ne faca pe toti sa urlam ?
Cand pleci de langa cei ce te iubesc, mereu lasi o pata mare, pe suflet, in haine, mereu lasi loc gol, rece, o rana deschisa si multe amintiri.
Simti cum te umfli de durere si explodezi cand stii ca orice ai incerca sa faci, nu poti intoarce timpul inapoi, esti un incababil emotional si tot ce poti sa faci e sa iti pastrezi rabdarea si sa accepti consecintele.
Ce plati karmice trebuie sa desavarseasca un om ca sa ajunga sa simta durerea pana in maduva oaselor si sa simta o durere continua, fara inceput si fara sfarsit ?
Te uiti la ceas ca un descreierat asteptand ora aceea fatidica in care ai sa dormi si ai sa te simti atat de amortit si absorbit de dorinta de a te gasi in vis incat durerea ramane in surdina.
Ma uit la mama, in fiecare zi, cum sufera ca si cand si-ar fi pierdut jumatate din corp. Ma uit la tristetea ei si imi spun, de ce oare trebuie omul sa indure asemenea dureri ? Ma uit la femeile batrane, mereu triste si bosumflate si acum stiu de ce sunt asa. Viata le-a aratat de foarte multe ori ca sa zambesti e doar pentru copii ... Dar stai putin ? De ce trebuie sa privim totul atat de tragic si dureros ? Nu pot sa inteleg, ori sunt eu prea naiva, cum de trebuie sa fii mereu asa de trist? Zambesc de fiecare data cand am ocazia, dar imi dau seama ca incerc sa umplu un gol pe care nu-l voi mai putea umple vreodata decat cu pseudofericire.
E frumos sa te indragostesti, inteleg sentimentul pe deplin, dar de ce uneori nu e reciproc ? De ce oamenii se despart ? De ce ajung in acel punct critic in care totul a devenit moarte.... si apoi sa roiesti ca un cretin, consumandu-ti energia, intalnind altceva, o alta etapa, o alta poveste ... De ce trebuie sa fim doar etape ? De ce nu putem sa iubim si atat ? Cred ca sunt prea naiva, nu stiu ce caut aici .....