O scanteie, ma tine treaza de atata vreme, incat nu stiu ce sa spun, ce sa cred, ce sa simt.
Iar incerc sa sparg zidul si sa patrund in hora vietii, dar mi-e frica, mi-e tare tare frica.
Astept verdictul, rabdarea abia mai sta in balamale, trecutul vine peste mine cu invataturile lui, dar nu mai vreau tristete, vreau iubire, amestecata cu arome de destin si cu foc etern.
Deschide usa sufletului, copil al lunii si lasa fericirea sa intre cu lumina si sa zambesti pana simti ca zbori !
Te face sa visezi, din ce in ce mai mult, te face sa zambesti. Chimia nu se lasa pagubasa si isi spune cuvantul, va apropiati din ce in ce mai tare. Hai curaj, nu musca ! Iubeste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu