Simbioza

Cand viata este ca un fir de par care se poate rupe usor si inconstienta mortii se afla in mainile tale nu iti ramane decat sa strangi toata fericirea si sa o conservi in cadavrul tau, altaturi de toate amintiriile si apoi sa iti lasi sufletul sa urce acolo unde ii este locul.
De-a lungul firului de ata, se afla si copilul Lunii altaturi de efemerul etern. In acest loc in care energia se aduna si se creeaza prin simbioza o creatura perfecta, o creatura destinata erei iubirii, prieteniei si intelegerii. Nimeni nu poate deslusi in cuvinte lumina acestui nou urmas al Pamantului, o creatura nemaintalnit de frumoasa, pregatita sa schimbe perspectiva tuturor.

Si asa totul este gravat pe piatra destinului, iar totul se preface intr-o informatie pe care toti oamenii o simt si si-o transmit de secole.

SI tot ce pot sa iti spun e ca ....

... ca nimeni si nimic nu poate sa te atinga si sa te iubeasca mai mult decat o faci tu. Si nu, nu e narcisism , e iubire de sine. Tot ce este in jurul tau , mic copil nu este decat un joc pe care trebuie sa il termini cu cele mai multe puncte sufletesti posibile, nu cu o cifra imensa adunata intr-o banca ( ppft alta fictiune )

Mintea umana nu face decat sa te limiteze, dar trecand de asta, gasesti poata, poarta catre vibratia, fericirea si extazul maxim pe care poti sa il dobandesti intr-un trup. Defapt iti abandonezi trupul, iar tot ce traiesti este in astral, ca un vis costient, dar mai mult de atat.

Sa vibrezi la propriu, la tot ce sta in jurul tau, acesta este raspunsul pe care trebuie sa il cauti.

Copilul Lunii, ascultand aceste fraze patrunzatoare, inima sa ii lua foc si in acel moment de dorinta extrema de libertate, acea libertate, din realitatea ta, incepe sa planga dandusi seama ca Luna, ii arunca pe masa o amintire, un remind a ceea ce trebuie sa faca ea pe Pamant.

{... to be continued }

Ratacire.....

Cauti mirosul fericirii in cea mai adanca prapastie in care ai fi putut sa cazi. Si vrei sa iubesti un zid, o piatra sau un leu suferind. Sa iti cauti inima ranita sa o iei inapoi, este ca si cum ai incerca sa faci din ceva ireversibil, reversibil. Si-ti pierzi cumpatul, asteptand intr-o gara pustie sa vina un tren al fantomelor sa te duca de un ai plecat. Si tu, copil al Lunii, neinfricat, stii ca iti pierzi timpul cautand ceva ce nu vei mai gasi vreodata. Dar stii ca acolo undeva in viitorul palpabil, probabil intr-o camera obscura, te asteapta acel petec, acel impuls pe care l-ai cautat mereu. Poate ca momentul in care o sa privesti acei ochi si vei spune „evrika”, va fi momentul in care restul vietii tale si a sa, va fi ceva ce numai un nebun poate simti. Nu ai de unde sa stii ce poate face destinul pentru tine, dar semnele pe care le primesti, prin zilele gri cu trairi si vise ambigue sunt o mica declaratie de razboi, razboiul in care drumul tau este pecetluit cu lumanari parfumate pe o poteca intunecata in mijlocul padurii cu multe primejdii.

Nu sta si te uita la mine, terminandu-mi cea din urma tigara si sorbindu-mi cel din urma strop de cafea, asteptand sa se aseze zatul sa ma joc cu viata ! Du-te , fugi , gaseste miracolul si pastreaza-l pentru totdeuna. Rutina s-a sfarsit, e timpul pentru aventura !

Ah, nu te uita in urma, nu te uita in urma... e tot ce conteaza, altfel vei incetini si nu vei ajunge inapoi pe strada magica de unde ai plecat. Si iubeste, iubeste, caci omul imperfect este raspunsul... si palpitantul!

Moment

Copilul Lunii, supravietuieste dupa o cursa nebuna pana la moarte si inapoi si ajunge intr-un moment crucial al vietii sale. Paranoia, iubirea si pasiunea au facut un "cocktail molotov" pentru suflet, iar nefericitul care a fost tintit de iubirea ei, se zbate in flacari si este bombardat cu sageti energetice fara stiinta sa. Nu mai are scapare este vesnic prins in mrejele unei nebune indragostite.
Puterile Lunii o influenteaza ca un papusar pe mica fetita, indragostita vesnic de un muritor.
Ii simte fiecare particula de piele in suflet, fiecare miscare a muritorului este o ploaie de noi emotii ce lovesc sufletul fetei, fara aparare.
Ce orb trebuie sa fie omul asta sa nu vada adevarata iubire.... si sa nu stie niciodata cel il loveste....
Ce copil inconstient, cand planeta arde de probleme , ea se gandeste la iubire... ce imatura.
Ignoranta nemuritorului o dezgusta profund si revine la singuratate, singura ei prietena...se intoarce la locul ei de intalnire cu Luna.
"Eu aici, tu acolo, despartiti de o intamplatoare intalnire, acea axa ce ne-ar face un intreg, pentru totdeauna.
Suntem ca Luna si Soarele, sortiti pentru totdeauna neintalnirii, suntem vesnic indragostiti, dar niciodata impreuna."Spunand aceste cuvinte, drumul continua, pe poteca umeda...

De prin carti adunate

„Intreaga constiinta umana a fost transformata si a trecut la alt nivel de evolutie, deoarece cativa oameni au ales un nou mod de a face sex. Oamenii de atunci au inceput sa faca dragoste!” J. Black

„O, dragul meu Pan,

si voi

divinitati ale acestor locuri, daruiti-mi frumusetea interioara

si faceti

ca intreaga infatisare a mea

sa fie in armonie

cu ceea ce port in suflet.”

Platon, sfarsitul lui Fedon

“Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.

Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."

Vechi poem din dinastia Qin

"Din sfanta Glie se trag Muntii falnici, lacasul pururea indragit/ De nimfe ce intotdeauna au vecuit prin vai muntoase..."

Pitagora intr-un imn inchinat planului superior scria: "Cinsteste si pe Geniile pamantesti, indeplinind tot ce este hotarat de lege."

"Patru zei exista si vegheaza la nastere: daimonul, soarta, eros si destinul".

"...caci Soarele zamislind suflul caldurii si al luminii este nascatorul si paznicul vietii omenesti. De aceea este socotit daimonul, adica zeul noului nascut"

"Vestitul mester schiop degraba a modelat din lut un trup;/Parea sfielnica fecioara, intocmai cum vroia Cronidul./O-ncinse si-o gati zeita cu verzi-albastrii ochi, Atena;/Divinul crainic i-a sadit in cuget,/Minuni, inselatoare vorbe si-o fire vesnic prefacuta./De asemeni zeiescul sol cu glas de om a inzestrat-o si-a numit pe acea femeie Pandora..."

"Oare ratiunea, virtutea, credinta, intelegerea dintre oameni, de unde ar putea sa vina acestea pe pamant daca nu de la superiori ?"

irtutea nu vine de la natura, nici din doctrina ci din samanta divina. Natura nu ne da virtutea, suntem nascuti cu sau fara ea"

"Sufletul trebuie sa porunceasca, iar trupul sa se supuna. Ca sufletul este nemuritor pe cand trupul moare. Sufletul se intoarce la Zei, iar trupul la Natura".

"unirea si amestecarea celor patru elemente din care emana un abur ce invaluie sufletul, patrunde in trup si le transmite amandorura propria sa natura. Daca in alcatuirea unui trup domina focul, atunci sufletul primeste exces de caldura, care-l face mai energic si mai aprins, iar trupul devine mai insufletit si mai activ. Daca domina aerul, trupul si sufletul fapturii devin instabile, ratacitoare si nelinistite. Predominanta apei face ca sufletul sa fie ingaduitor, afabil, prietenos, sociabil si usor de modelat, fiindca apa se uneste si se amesteca cu toate celelalte lucruri. Daca elementul pamant este dominant, sufletul este obtuz, deorece trupului ii lipseste subtilitaea si nici nu-si poate croi drum prin densitatea trupului sau."

Spiritul, avand ochiul interior deschis spre contemplarea Luminii Atotpatrunzatoare, este gradual directionat catre marea Constiintei Cosmice"
"Ca sa mergi mai departe, trebuie sa accepti adevarul intim al fiecuria dintre semeni, precum si confruntarea cu tot ce a mai ramas necurat in tine. Mergi sau te opresti aici?"

"Nu uitati niciodata: declinul este inerent tuturor lucrurilor!"

"De vreme ce migratiile umane sunt considerate responsabile pentru producerea, prin adaptare, a diferitelor caracteristici de rasa-culoarea pielii, forma ochilor, structura parului-malaria ar putea fi, daca se dovedeste teoria bolii ca motivatie a migratiei, un factor indirect semnificativ ca a dus la aparitia raselor."

"Asa cum marele stejar se poate ascunde intr-o samanta, asa si omul dupa ce moare se ascunde intr-un gand al unui barbat si intr-o traire a unei femei!"

D’ale societății…

Lăsând la o parte depresia de sărbători, pe care nu o înțeleg și pentru care mulți psihologi își dau cu părerea, deși tind să cred că este vina societății și superficialității acesteia, mă gândesc din ce în ce mai mult la o criză generală a individului. Securitatea din ce în ce mai slabă a societății și nesiguranța zilei de mâine, creează, la din ce în ce mai multi indivizi, crize de încredere în propriile forțe și crize de personalitate. Poate credeți că este o conspirație dar mă întreb, de ce toate bombardamentele psihologice sunt legate de sufletul individului, de independența sa, de transparența și de lipsa de intimitate din ce in ce mai mare ? De aici provine, superficialitatea, minciuna și acțiunile extrem de șocante din partea maselor.

Din ce în ce mai mulți tineri își găsesc alinare în alcool, țigări și droguri. Motivul ? Familiile destrămate, copiii crescuți de frați mai mari, ș.a. Și intrăm într-un fel de labirint cu tot felul de explicații și motive, iar în final nu mai știm de unde am plecat. Ideea e că oricât de mult am încerca să ne rezumăm la adevărata problemă ajungem într-un punct unde majoritatea factorilor, chiar dacă țin de societate și firea umană, au alți factori și alți factori și tot așa.

Ne confruntăm cu rezultantele acestei societăți, cu criza economică, iar asta ne face din ce în ce mai vulnerabili, iar de aici lucrurile denaturează până la depresie cronică și suicid. Ce am putea să facem în acest caz ? Eu zic sa urmăm sfatul unui ideolog englez și să ne întoarcem la sine. Sau am putea sa urmăm sfatul lui Rudolf Steiner și să ne întoarcem capetele către antroposofie. Se pare că această concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic, ar fi singura salvare a omenirii. Evident, părerile sunt împărțite, iar legatura cu antroposofia poate să creeze repulsie, datorită societății ajunse la saturație de conceptul de religie. Adevărul este că religia este cea care poate manipula masele, dar acest lucru nu se mai poate cel putin în aceasta epocă în care individualitatea este pe primul loc, iar antroposofia este cea mai buna cale de a explica fenomenele spirituale ale acestei epoci.

Motivul pentru care cred ca Rudolf Steiner știe răspunsul la problemele existențiale ale omului contemporan este că în cărțile sale expune problemele cu care ne confruntăm azi și încercând să îmi dau seama despre ce este vorba mai exact am încercat pe pielea mea. A fost ca un ghid pentru mine. Rudolf Steiner, a plecat din cadrul organizației teosofice ale vremii, încercând să facă legatura cu ea, conceptul nou creat de el este defapt, ceea ce are nevoie omul din ziua de azi și anume de explicații pe înțelesul său.

Societatea de astazi, impune propriile legi, iar ca să te încadrezi în limitele “normale” înseamnă să te supui legii, dar normal din punct de vedere uman, cum este? Legile morale și sociale de-a lungul timpului au denaturat și deviat de la adevaratele legi morale. Așadar, revenirea la suflet și la legile transmise ancestral, „ respectul, stima, devotamentul” sunt rezolvarea tuturor problemelor, în același timp ajutând individul să evolueze din toate punctele de vedere.

"La început, este greu de crezut că sentimente ca respectul, stima, venerația ar putea avea legatură cu cunoașterea, având în vedere că există tendința de a considera cunoașterea ca fiind o facultate în sine, independenta de tot ceea ce se întamplă în viata interioară. Se uită un lucru: că sufletul este cel care cunoaște. Și sentimentele sunt hrana sufletului tot așa cum alimentele o reprezintă pe cea a corpului. Dacă un corp primește pietre în loc de pâine, activitatea lui moare. La fel se întâmplă și în cazul sufletului: respectul, stima, devotamentul sunt substanțe hrănitoare ce asigură sănătatea și puterea activităților lui în general și a cunoașterii în special. Pe când disprețul, antipatia și denigrarea paralizează și distrug forța cunoașterii. "(Rudolf Steiner, "Treptele inițierii")

Din citatul de mai sus, am putea deduce că oamenii trebuie sa revină la suflet căci prin puterea sa, cunoașterea se “materializează” și poți să evoluezi armonios.

Ionut: Cum este perceptută cultura română în străinătate?

MoonChild: Cultura romana in strainatate este vazuta ca un munte sau o armata greu de invins si de mutat din loc. Cand spunem cultura romana, nu ne referim la marii scriitori ai tarii, ci si tinerii care intr-o societate incadere libera au curajul sa isi dedice vietile culturii, unii riscandu-si siguranta zilei de maine. Prin cultura, nu numai omul ci si o natiune isi dovedeste adevaratele capacitati dar in acelasi timp si profunzimea. Voi ce parere aveti?