Atemporal...

Speram sa raman puternica si sa fiu fericita pentru ce urma sa vad... dar parca rana se adanceste si durerea devine surda...din ce in ce mai patrunzatoare pe masura ce timpul trece.

Conexiunile temporale legate de ... tine si de oamenii din jurul meu imi preseaza sufletul si durerea devine claustrofobica... devine nebuna...

Speram sa merg mai departe cu capul sus si umerii drepti, speram ca tot ce a urmat dupa asta mi-a schimbat viata in bine... nu stiu, dar cand ma uit in spate, ma vad ca intr-o sfera atemporala si totul din jurul meu merge mai departe... fara mine..fara tine...

Cred ca toti suntem sfere atemporale devenite independente unele de celelalte dar urmarindu-ne treptat, treptat cum ne indepartam... fiecare pe calea sa...

Imi aprind cigareta mecanic, incerc sa imi iau gandul de la asta si sa revin la realitatea mea...