Lumina Lunii imi este ca o lumanare ce ma ghideaza prin intunericul sufletului meu. Inchid ochii, respir adanc si ii deschid ascultandu-mi in continuare respiratia. Vad o umbra langa biblioteca pe care o ignor crezand ca este umbra mea miscanda de farurile unei masini. Apoi , umbra se divide in 6 si se apropie spre mine, iesind de pe pereti. Cand umbrele nasului meu si ale unei umbre aproape se ating, o recunosc si speriata ma dau un pas in spate, incercand sa imi dau seama daca nu este imaginatia mea. Trec cateva minute in care parca m-am oprit in timp si in final realizez ca nu visez, imaginatia nu imi joaca feste. Am reusit sa iau contact cu lumea nevazuta.
Incantata, speriata si curioasa,ma indrept spre umbra care arata ca o gaura neagra in univers si deodata ma vad absorbita de ea. In incercarea mea de a nu ma panica, realizez ca incearca sa imi arate ceva prin ochii ei. Ma duce in multe locuri cunoscute de amandoi si imi dau seama, ca tot ce vrea sa imi transmita este iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu