Cuvinte

Pot sa simt durerea, mi-e si frica sa intreb.

As vrea sa intreb o gramada de chestii, dar cine sunt eu sa te intreb ?

Cuvintele urla in mine si eu nu pot decat sa stau ca o stana de piatra si sa ma uit in gol. 

Ma simt neputincioasa... 

Frica de reactiile la care mi-e groaza sa ma gandesc ma face sa "stay still". 

Frica, durere, curiozitate si ura ca in momentele cele mai grele ale vietii mele cand un singur om as fi vrut sa ma intrebe " cine sunt, ce se intampla " nu a facut-o....si totusi.... La naiba ! 

Little thought

No one is able to love anymore. They try to say something from time to time and expect the other one to take the risk.
Well, dear, i have to refresh your memory. I am a woman, who already took that risk some time ago and i assumed it and i had the "no" answer. Even if it was true or not...i'm not gonna embarrass myself again.

I decided to have balls then..now...is your turn to show me that you really have ones.

Gandurile unui student inainte de sesiune

O restanta nu trebuie privita ca pe un eșec ci ca pe o oportunitate de a-ti sedimenta materia care te ajuta oricum in cariera profesionala. Este o oportunitate sa demonstrezi ca poți mai mult de atât si ca modul tau de abordare inițial a fost greșit.
O restanta este șansă de a privi dintr-o alta perspectiva materia. De a aprofunda cauza si modurile in care subiectul trebuie abordat nu doar ca sa treci examenul dar si ca sa reflectezi asupra sa si sa il folosești ma departe.
Totul depinde de tine.

pastila

             Oamenii. Fiinta superioara,sociala care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat[...]
              Extraterestru. Fiinta care se afla in afara globului terestru.
Aceeasi compozitie, la fel pana la un punct. Nivel inteligenta necunoscut. Infatisare asemanatoare sau necunoscuta.
Oamenii tind sa romanteze si sa umanizeze totul, informatia sa fie digerabila. Ce egoisti !
Extraterestrii nu cred ca ne vad, cu maini, picioare, in fine corp. Vad fiinte, energie, pastile de univers gravitand  in jurul unei planete ciudate si interesante.

Din perspectiva unui extraterestru care vede oamenii asa cum ii vedem cu totii, ce ciudati ar trebui sa fim pentru ei. Cum scoatem sunetele, cum respiram calculat sacadat, cum ne bat inimile. Cum miscam niste asa numite buze, ca vorbim, pupam, mancam...cum avem niste urechi in care indesam casti sa bombardam frecventele interioare cu alte frecvente, cum ne miscam noi de colo- colo, cum dormim si altele... . Cred ca ne vad ca fiind extreme de scarbosi. Tot oamenii, infatiseaza extraterestii ca fiind fiinte fara niciun defect care ar putea sa fie uman. Fara nas, ca daca ar fi fost oameni era ori prea mare ori prea mic, ori prea lung ori prea scurt, fara urechi ca ale oamenilor ori sunt prea mari ori prea mici, fara gura ca uneori e mai bine sa taci si desigur fara buze, ca ori sunt prea mari, ori prea mici, ori prea tuguiate, niciodata perfecte. Oamenii se subapreciaza, se vad urati si vad extraterestrii fiinte superioare....ce fraieri.

Deci, cum arata extraterestrii ? Cum aratam noi pentru ei ? Conteaza ? Suntem fiinte ale universului...poate suntem chiar noi, priviti in alte perspective.

Combustie cortextuala

Pana de curand am privit interesul accentuat fata de iluminare si desavarsire spirituala cu mare admiratie si frustrare in acelasi timp ca nu pot sa ating anumite stari sau sa trec anumite etape, dar apoi am realizat ca nu e decat un joc (ghiciti al cui ? ) al mintii . Ai impresia ca esti pe drumul cel bun; citesti o groaza de carti, vorbesti cu o groaza de oameni, in speranta ca tot tu iti vei raspunde la intrebarile, Asa e ? Asa se face ? Ma intelegi ? . Fortezi lucrurile cumva sa ajungi acolo cu orice pret si ai impresia ca esti pe drumul care trebuie, pana iti dai seama ca esti tot intr-o fundatura a mintii.

Cand singurul lucru care te intereseaza este iluminarea, desavarsirea spirituala sau cum vrei tu sa ii spui, incepi sa pierzi contactul cu realitatea, adica realitatea asta universala in care dam unii de altii intamplator, si ajungi in labirintul tutror realitatilor pe care ai impresia ca poti sa le creezi tu. Nu contest faptul ca vei ajunge in anumite puncte, realitati dorite, dar sunt realitati conectate cu realitatea universala. Probabil, multi va veti pune intrebarea " Dar exista realitate ? " O sa va raspund ca atata timp cat nu poti sa iti dovedesti tie ca nu exista si te pierzi oricum in multitudinea de realitati, da, exista. Pentru tine suflet aflat intr-un trup cu anumite limite, trebuie sa iti pastrezi legatura cu realitatea asta pentru ca altfel poti sa ajungi intr-un carusel al realitatilor in care singura oprire adevarata, ori e la nebuni, ori te sinucizi.
Pana si incercarea asta de a demonstra sau a pune intrebarea, "Da' exista, nu exista ? " este tot o interventie a mintii tale, care incearca sa te tina cu picioarele pe pamant. Ideea e sa nu scoti mintea din ecuatie, ci sa o educati sa intervina cand e cazul.
In orice caz, nimeni nu detine adevarul absolut, pentru ca noi in sine suntem adevarul.

Toata lumea cauta un raspuns, pe care nu-l vor gasi la vreun iluminat, sau intr-o carte de specialitate. Acestea din urma, nu pot decat sa ti dea hinturi, doar nu degeaba ai ajuns sa le rasfoiesti. Raspunsul este acelasi, dar totusi individual si nu il poti descifra altfel decat din tine, din ce ai fost, ce esti si ce vei fi de acum incolo. Vine din experienta realitatii asteia universale, indrumate tot de tine cu pasiune, dorinta si morala, acestea din urma fiind chei catre raspuns.

Nu esti tu - Veronica Micle

Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.

Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.

Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889)

Greseli

Se spune ca e uman sa gresesti, dar uneori greselile nu sunt atat de simple pe cat par.
O greseala, nu se poate indrepta niciodata in totalitate. Un simplu "scuze", "imi pare rau", nu o sa indrepte tensiunea, problema creata asa usor.
E usor sa ierti, pentru ca e mai comod sa ierti, e mai bine sa ierti, dar nu stii ce sa faci cu faptul ca nu ai uitat.

Oricat de majora si dureroasa poate fi o greseala, uneori nu exista decat o singura solutie... si anume timpul. Sa lasi timpul sa stearga, estompeze sau sa ierte... in locul tau.

Totusi, nu va fi iertata niciodata o ura continua, o greseala neiertata din cauza unui amanunt inutil, nedrept...orgoliul. Musca si roade in carne vie, pana sufletul tau nu va fi decat un loc ostil si de neatins.