Sorry not now

Nu pot să mă opresc din a scrie aici...e ca și cum viata mea se oprește odată cu blogul asta. 

Gosh, viata mea se schimba și eu nici nu am fost capabilă să văd. 

Din păcate, gândurile mele sunt așa de haotice, parcă as fi un nebun dintr-un sanatoriu iar de la atâtea pastile nu pot sa îmi păstrez coerența. 

1. As fi vrut să îi spun asta unui prieten, dar nu pot așa ca: " Dacă ai impresia ca lumea se oprește când tu dispari, te înșeli amarnic. Da, cineva se va speria, va suferi, s-ar simți gol, dar din păcate, viață pentru el nu s-a sfârșit și va trebui să trăiască mereu cu gândul asta, cu golul din suflet și va trebui să meargă mai departe orice ar fi. As vrea să știi ca și chiar dacă te vei întoarce printre noi...lucrurile nu se vor întoarce la normal..cei care au fost implicați în orice fel în toată peripeția asta emoțională, vor continuă să trăiască cu golul ...căci tu...ai dispărut. Nici unul dintre noi nu vom mai fi la fel, nici tu... . "

2. [...]

The end

Oricine citește blogul asta, vreau să anunț ca asta este ultima postare. În curând îl voi închide și o să va scutesc de postările astea jalnice, demne de aruncat la coșul de gunoi. Nu am mai scris de ceva vreme tocmai pentru ca mi-am dat seama ce penibil este vorbești singur despre lucruri pe care doar foarte puțini le înțeleg... sau sunt puerile...O să va scutesc de curiozitatea față de ceea ce gândesc și poate dacă aveți curaj să mă întrebați personal despre cum mă simt, ce cred despre anumite lucruri sau poate decideți să îmi fiți prieteni adevarati.

Ca un ultim omagiu al acestui mare capitol emoțional al vieții mele o să închei prin a va spune ca viata e scurtă. Clar știați și voi asta, dar nu merită să dai ce e mai bun din tine pentru oameni care nu dau doi bani pe ceea ce crezi despre ei, care își băga efectiv picioarele în ceea simți tu pentru ei necondiționat pentru ca mereu au impresia ca ceilalți sunt mai buni decât tine, care decid să își dea sufletul unor persoane care îi călca în picioare pentru ca nu îi apreciază, iubesc, respectă. Nu au discernământ și tot ceea ce fac este să-si facă rău și să ne facă nouă rău, celor cărora chiar le pasă. 

Am decis să scot din viața mea oameniii toxici. Am rămas singură, dar prefer să rămân singură decât să am prieteni falși. 

Am să scriu chestii mai serioase pe un alt blog dintr-o lume reala, dintr-o altă emisfera creierului meu. 

Și am să încerc să uit acel fals "iubire"... Era doar în imaginația mea. My bad... 

Bun, gata... 

Buh bye 

Cuvinte

Pot sa simt durerea, mi-e si frica sa intreb.

As vrea sa intreb o gramada de chestii, dar cine sunt eu sa te intreb ?

Cuvintele urla in mine si eu nu pot decat sa stau ca o stana de piatra si sa ma uit in gol. 

Ma simt neputincioasa... 

Frica de reactiile la care mi-e groaza sa ma gandesc ma face sa "stay still". 

Frica, durere, curiozitate si ura ca in momentele cele mai grele ale vietii mele cand un singur om as fi vrut sa ma intrebe " cine sunt, ce se intampla " nu a facut-o....si totusi.... La naiba ! 

Little thought

No one is able to love anymore. They try to say something from time to time and expect the other one to take the risk.
Well, dear, i have to refresh your memory. I am a woman, who already took that risk some time ago and i assumed it and i had the "no" answer. Even if it was true or not...i'm not gonna embarrass myself again.

I decided to have balls then..now...is your turn to show me that you really have ones.

Gandurile unui student inainte de sesiune

O restanta nu trebuie privita ca pe un eșec ci ca pe o oportunitate de a-ti sedimenta materia care te ajuta oricum in cariera profesionala. Este o oportunitate sa demonstrezi ca poți mai mult de atât si ca modul tau de abordare inițial a fost greșit.
O restanta este șansă de a privi dintr-o alta perspectiva materia. De a aprofunda cauza si modurile in care subiectul trebuie abordat nu doar ca sa treci examenul dar si ca sa reflectezi asupra sa si sa il folosești ma departe.
Totul depinde de tine.

pastila

             Oamenii. Fiinta superioara,sociala care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat[...]
              Extraterestru. Fiinta care se afla in afara globului terestru.
Aceeasi compozitie, la fel pana la un punct. Nivel inteligenta necunoscut. Infatisare asemanatoare sau necunoscuta.
Oamenii tind sa romanteze si sa umanizeze totul, informatia sa fie digerabila. Ce egoisti !
Extraterestrii nu cred ca ne vad, cu maini, picioare, in fine corp. Vad fiinte, energie, pastile de univers gravitand  in jurul unei planete ciudate si interesante.

Din perspectiva unui extraterestru care vede oamenii asa cum ii vedem cu totii, ce ciudati ar trebui sa fim pentru ei. Cum scoatem sunetele, cum respiram calculat sacadat, cum ne bat inimile. Cum miscam niste asa numite buze, ca vorbim, pupam, mancam...cum avem niste urechi in care indesam casti sa bombardam frecventele interioare cu alte frecvente, cum ne miscam noi de colo- colo, cum dormim si altele... . Cred ca ne vad ca fiind extreme de scarbosi. Tot oamenii, infatiseaza extraterestii ca fiind fiinte fara niciun defect care ar putea sa fie uman. Fara nas, ca daca ar fi fost oameni era ori prea mare ori prea mic, ori prea lung ori prea scurt, fara urechi ca ale oamenilor ori sunt prea mari ori prea mici, fara gura ca uneori e mai bine sa taci si desigur fara buze, ca ori sunt prea mari, ori prea mici, ori prea tuguiate, niciodata perfecte. Oamenii se subapreciaza, se vad urati si vad extraterestrii fiinte superioare....ce fraieri.

Deci, cum arata extraterestrii ? Cum aratam noi pentru ei ? Conteaza ? Suntem fiinte ale universului...poate suntem chiar noi, priviti in alte perspective.