duminică, 23 martie 2014

Suflet-monopson.

Incerc sa introduc logica in iubire. Amuzant, nu ?

Definitia unui suflet monopson, e aproape imposibil de explicat, dar daca privesti in abstract si intelegi ce inseamna monopson, o sa intelegi cat de departe mi-au ajuns gandurile.
Hmm.. nu stiu cum sa explic dar sa zicem ca piata, aici in povestea mea, reprezinta sistemul asta incalcit de suflete legate intre ele. Iar noi suntem societati si cumparatori in acelasi timp. ( am deviat putin de la definitia initiala). Ti-am spus ca trebuie sa intelegi in abstract nebunia pe care incerc sa o explic. Cred ca vocabularul devine limitat, incercand sa explic. pff..dar o sa incerc, totusi.

Asa, am lamurit treaba asta cu piata si sufletele. Acum, ideea de suflet monopson e ca vei primi in viata ta oameni de-a lungul timpului din care trebuie sa alegi, unul singur, ca tranzactia sa fie incheiata. Mai multe oferte, un singur cumparator. Problema incepe sa se complice in momentul in care toate celelalte "oferte" devin si ele la randul lor " cumparator" si au de ales dintre alte "oferte". Poti sa devii "oferta" din "cumparator" sau poti sa nu. De aici incolo poti sa iti imaginezi cat de departe poate sa ajunga ideea, folosind "schema" de mai sus.

[...]

Acesta este rezultatul integrarii unui om visator in realitatea economica de la cursul de analiza economico-financiara. tare nu ?

Rebeliune....

Ca sa fiu in spiritul general al perioadei, astazi mai mult ca niciodata simt ca anumite lucruri trebuie spuse asa cum sunt ele, in stare bruta. Problema reala este insa, de unde sa incep ? O sa incerc pe cat posibil sa ma abtin de la englezo-romana, pentru ca ceea ce vreau sa ajunga la suflete, sa ajunga asa cum trebuie, spus foarte clar, fara bruiaje si jocuri lingvistice.
Ca sa nu mai lungesc vorba, o sa incep prin a va spune, "stop !"

Nu pot sa continui ceea ce faceam pana acum. Ma schimb, constant. Toata lumea o face, de altfel.
Asta da, bataie de cap celor cu principii bine stabilite, cu parinti dintr-o alta era, celor cu educatie de genul asta.

 Moral vorbind, esti educat intr-un fel acasa de acesti parinti, iar cand iesi in lume, vezi ca lucrurile nu stau chiar asa. Si cum sa iti convingi parintii, trecuti de o anumita varsta, ca tu nu esti asa defapt si ca perceptia ta asupra multor lucruri este schimbata si simteai ca trebuie sa fie altfel de la bun inceput? Cum sa incerci sa traiesti dupa regulile proprii, care se tot schimba odata cu tine ? Nu am gasit raspunsuri la aceste intrebari. Cred doar ca trebuie sa faci ceea ce simti ca este bine pentru tine. Suna egoist, dar este vorba de tine, de fericirea ta interioara si de perceptiile tale, experientele tale, samd.
Schimbarea vine odata cu tine, o afirmatie devenita cliseu, dar logica si foarte adevarata.