Linistea apasatoare din apartament a fost taiata brusc de zgomotul chibirtului aprins indreptat repete catre lumanarea ce ti-o aprind tie, silueta plutitoare din holul meu....
O fractiune de secunda intorc capul cu ochii privind in gol si linistea mea interioara zguduita pana la lacrimi de prezenta ta ce o caut de ..cand ai plecat, lasandu-mi sufletul pe jumatate intunecat de realitatea morbida in care am fost aruncata brusc.
Mi-e teama, mi-e teama de golul ce l-am simtit cand ti-am vazut umbra trecand repede catre patul din care a plecat.. mi-e teama ca ai fost blocat intre cele doua lumi, in fundul prapastiei, dar totusi pe marginea sa abrupta si subreda.
Insomnia ce nu ma lasa de-o vesnicie parca, imi pune la indoiala capacitatea de a diferentia realitatea de halucinatie.
Nici drogurile nu te-au adus asa de aproape de mine cum a facut-o totusi seara asta. Poate dorinta arzatoare de a-ti vorbi si visele in care-mi apari, puse cap la cap m-au adus aici in haosul asta psihologic.
Sa ma bucur este un gest mai mult decat egoist, dar ce sa fac....nu te aud... sunt pe partea celalalta... ar trebui sa mor a doua oara sa pot sa te aud din nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu