In galagia de nepatruns a linistii, gasesc acel sunet care imi gadila simturile pana la cel mai adanc nivel al perceperii devenind impreceptibil. As vrea sa stiu ce se ascunde sub acel sunet, as vrea sa aflu ce ma face sa ma regasesc in el.... Oare este sunetul tau ? Oare tu esti acel sunet ce strabate kilometri intregi pana la sufletul meu ? Acoperi galagia gandurilor mele dezordonate si imi pui spiritul la grele incercari de a evada pana cand secatuit de forte, se retrage in fundul celulei trupului meu?
Merg pe drumul supra incalzit al destinului, simtind vibratia sunetului ce hotarat sa imi innebuneasca simturile ma provoaca sa-l fredonez. Nici macar mica oprire la batrana din coltul strazii care ma asteapta in fiecare dimineata sa imi vanda cele mai proaspete flori, nu reuseste sa ma trezeasca din transa sunetului misterios.
Si parca stiu de undeva acest sunet.. si parca ar vrea sa -mi sopteasca ceva, dar.... totusi imi place atat de mult ... imi tachineaza toate simturile, si-mi place...
Tot ce ma leaga de material isi estompeaza impactul, si tot ce fac este sa raman in uniunea placerii furnizate de acest mic mesaj demonic .... Flautul se lasa pagubas in incercarea de a ma scoate din nebunia asta psihedelica si intr-un final sunetele sale au reusit sa acompanieze mesajul muzical.
Apollo si Eros, cei doi frati vitregi nazdravani, s-au jucat din nou tachinand-o pe fata Lunii, prin sunetul ce aproape are o infatisare umana. Si totusi cred ca au avut ajutorul uman... oare ma insel?
