Si ma trezesc intr-o mega mahmureala, de aseara si realizez ca totul s-a legat de tine, din nou...
Ceaiul din ibric, sfaraie, uitat de mult pe aragaz.
Turnand apa peste aroma trecutului, betisorul parfumat abia aprins se consuma incet-incet, emanand aroma de ambra.... sfinteste visele si amintirile placute ale mele, ale tale.... poate ale universului ....
Ma intorc, ca un vierme infasurat in patura, catre patul ravasit de vise, incercand puternic sa ignor starea ce imi creeaza aceasta imagine...
Ma asez si deschid cartea, acea carte de care sunt absolut sigura ca stii si tu.
Recitind fragmente din ea, imi dau seama ca eram o sfera de adevar, speriata de divin si de perfectiune. Am ales sa ne izolam, departe de bufonii lumii, dar am uitat sa ne gandim ca drumul catre supra-om nu se face stand izolati si uitand de noi..ci luptand cu imperfectiunea prin a trai alaturi de ea si a o intelege in final.
Timpul a fost prea scurt sa ne demonstreze ca nu aveam dreptate deloc si ca ne-am ars pana la temelii fiintele incercand sa facem totul perfect.... Tocmai ca, originalitatea si ceea ce ne facea pe noi un tot, perfect intru conceptia noastra consta tocmai in imperfectiunea totului nostru, .....atat de frumos.
"
Toti suntem aici DOAR ca sa ne experimentam pe noi insine. Nimic altceva. Suntem parti din UNUL intr-un
univers mental si holografic, care ne reflecta propriile noastre aspecte spre a le putea experimenta. Avem
tendinta sa fim de multe ori furati de peisaje, impresionati de oameni,
atasati de idei etc. si uitam esentialul: fiecare dintre noi si-a creat
sansa experimentarii acestui aspect"
