Miliarde de frunze se aseaza
ca o patura peste pamantul obosit, iar pardesiul si esarfa favorita le poti
scoate din dulap si umbrela poti sa o iei de “brat” si sa fugi pe strazile pustii
ale parcului zambind ca a venit toamna. Apoi sa te intorci in ceainaria unde
sunetele imbietoare la vis, te anesteziaza impreuna cu mirosul ceaiului tau
favorit.
Lumina difuza si aerul dulceag
imi aduc aminte de zilele ploioase ale copilariei cand mama imi pregatea cea
mai delicioasa crema de zahar ars, iar tata venea zgribulit dar fericit de
afara, sarutandu-ne fruntile de copii neastamparati.
Arunc un ochi pe geam, cu ceaiul
cald in mana si imi spun ca poate si tu ar trebui sa fii aici sa savurezi cu
mine, aceasta toamna ce se vrea a fi cea mai melancolica toamna de pana acum.
Si de cat
mister e inconjurat acest anotimp ! Inconjurat de instabilitate emotionala, dar
care in final face sa rasara un zambet pe buzele cu aroma de toamna.
Intorc
capul la sunetul pasilor tai si aud un “zambiti, va rog !“
By: MoonChild
Sursa: traiestezambind.ro
