Bucati de ceva...

Ti-am intrat in vis ca un implant defect si am gasit deznodamantul povestii intruchipate.
Am gasit tristete, urlete de durere, dar si iubire. Chip de lut, lasat la voia intamplarii, zambind la rasa sa de soare, lasa sa -i treaca prin pielea alba..prin suflet...

M-am oprit in mijlocul labiritului si am gasit o usa catre alt labirint. Am gasit plaga infipta adanc in carne..care emana psihotic miros de adio si placeri trupesti nedorite.... transcedentalul in care te afli nu-i decat o doza slaba de opium ce adera la plaga putrezita a constiintei tale...

In aburii intunericului tau, iti cauti echilibrul pierdut si regasit in prezenta drogurilor ce te duc pe drumul gresit.... Iluzia imginatiei tale lasa un semn si mai mare de intrebare catre stelele ce se afiseaza triumfator pe cer mereu aruncandu-ti momeala misterioasa... a nevoii tale nebune de intoarcere catre ele...

{...}

Khalil Gibran - profetul

Încrede-te în vise, căci în ele este ascunsă poarta spre eternitate.

Vorbeste-ne despre Iubire

Atunci Almitra zise: “Vorbeste-ne despre Iubire.”
Iar el isi inalta capul privind multimea, si o tacere adanca pogorâ peste toti. Apoi, cu o voce mare, incepu:
” Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile
cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
Zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti
o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade, dar nu cu intraga voastra bucurie
si unde veti plange, dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”
ci mai degraba “eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea pra marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
Sa te trezesti in zori cu inima inaripata
si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,
iar pe buze un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran – Profetul)

Post serios

Gandesc ca fantezia mea nu a disparut in totalitate. Doar muzele au obosit. Ce pot sa fac, cand caut fericirea si in urechea acului ? Nu pot sa raman o ignoranta a ceea ce imi provoaca placere, dar nici la ceea ce imi provoaca durere, dezgust s.a .

Nu scriu de dragul de a scrie... scriu pentru ca fiecare picatura de post pe acest blog din fundul internetului, poate schimba viata cuiva sau poate recitind-mi propriile postari, descopar ceva nou... in mine, in poveste s.a.

Si cum un blogger ambulant ca mine nu poate ramane serios pana la capat, caci blogul meu nu-i decat o bucata de fantezie si iubire din sufletul copilului Lunii, care nu poate decat sa lase mesaje subliminale celor interesati cititori, o sa revin curand cu praful magic.

Nu caut faima si nici prestigiu. Daruiesc prin ceea ce sunt, prin scrierile mele daruiesc ceva. Ce ? Depinde de fiecare cititor ce vrea sa primeasca.

Nu am mai postat de multa vreme, sufletul meu ... inegrit de tutun... asteapta magie... probabil si tu cititorule astepti magie. O sa vina curand , curand :d

Trebuie sa gasesc cheita de aur ce dezleaga lacatul pus pe suflet... care nu vrea sa imi lase degetele sa se plimbe pe tastatura de unde scriu ... . Si nici destinul nu ma lasa sa postez pe blog cand am inspiratie in mijlocul multimii din oras.

Nu ma simt datoare sa dau explicatii.... doar provoc inspiratia ... cine stie ..poate reusesc ... urati-mi succes . ;)

Sunetul incomprehensibil

In galagia de nepatruns a linistii, gasesc acel sunet care imi gadila simturile pana la cel mai adanc nivel al perceperii devenind impreceptibil. As vrea sa stiu ce se ascunde sub acel sunet, as vrea sa aflu ce ma face sa ma regasesc in el.... Oare este sunetul tau ? Oare tu esti acel sunet ce strabate kilometri intregi pana la sufletul meu ? Acoperi galagia gandurilor mele dezordonate si imi pui spiritul la grele incercari de a evada pana cand secatuit de forte, se retrage in fundul celulei trupului meu?

Merg pe drumul supra incalzit al destinului, simtind vibratia sunetului ce hotarat sa imi innebuneasca simturile ma provoaca sa-l fredonez. Nici macar mica oprire la batrana din coltul strazii care ma asteapta in fiecare dimineata sa imi vanda cele mai proaspete flori, nu reuseste sa ma trezeasca din transa sunetului misterios.

Si parca stiu de undeva acest sunet.. si parca ar vrea sa -mi sopteasca ceva, dar.... totusi imi place atat de mult ... imi tachineaza toate simturile, si-mi place...

Tot ce ma leaga de material isi estompeaza impactul, si tot ce fac este sa raman in uniunea placerii furnizate de acest mic mesaj demonic .... Flautul se lasa pagubas in incercarea de a ma scoate din nebunia asta psihedelica si intr-un final sunetele sale au reusit sa acompanieze mesajul muzical.

Apollo si Eros, cei doi frati vitregi nazdravani, s-au jucat din nou tachinand-o pe fata Lunii, prin sunetul ce aproape are o infatisare umana. Si totusi cred ca au avut ajutorul uman... oare ma insel?

CCX Citadela de Saint- Exupery (2)

Te accept asa cum esti. Se poate ca vreo boala sa te impinga sa bagi in buzunar bibelourile de aur care-ti cad sub ochi, dar in rest sa fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste fata de poezie. Si din dragoste pentru bibelourile mele din aur le voi ascunde.
Se poate ca, asemenea unei femei, sa primesti secretele care-ti sunt incredintateca pe niste diamante cu care sa te impodobesti.Caci femeia in ziua de sarbatoare, se simte importanta.si glorioasa prin obiectul rar pe care-l expune.Dar se poate de asemenea ca tu sa fii dansator.Te voi primi deci din respect pentru dans, dar din respect pentru secrete,le voi tine sub tacere.
Se poate pur si simplu, ca tu sa fii prietenul meu. Te voi primi deci din dragoste pentru tine, asa cum esti.Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi.Daca urasti pe unul sau pe altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi.Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.
Nu am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste. Tu nu esti nici acest act, nici celalalt, nici suma lor.Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte, nici dupa aceste acte.Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.
Iti voi cere, in schimb, sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si-mi cere explicatii.
Nu am putere sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor. Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba.
Cum as putea sa iti explic ceea ce nu intelegi de la inceput prin dragoste? Si, adeseori, cum ti-as putea vorbi ? Exista cuvinte indecente. Ti-am vorbit despre soldatii mei in desert. Ii privesc in tacere , in zilele de dinaintea luptei. Imperiul se rezeama pe ei. Ei vor muri pentru imperiu, iar moartea lor va fi rasplatita prin acest schimb Cunosc, deci, adevarata lor fervoare. Ce as afla plecand urechea la zarva cuvintelor? Ca se plang, de maracini , ca-si urasc caporalul , ca hrana este saraca , iar sacrificiul lor dureros.... ? Asa trebuie sa vorbeasca ! Nu am incredere in soldatul prea liric. Daca doreste sa moara pentru caporalul lui , este probabil ca nu va muri fiind prea ocupat s-ti debiteze poemul sau. Nu am incredere in omida ce se crede indragostita de aripi. Aceea nu va muri niciodata in crisalinda pentru a renaste. Surd, la zarva cuivntelor , in soldatul meueu il vad pe cel ce este, nu pe cel care spune ca este.Iar acela, in timpul luptei, isi va acoperi caporalul cu pieptul sau. Prietenul meu este un punct de vedere. Am nevoie sa aud vorbindu-mi-se de acolo de unde el imi vorbeste caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila. Se poate ca ek sa taca, si totusi, sa ma copleseasca. Si atunci eu vad lumea cu ochii lui, si o vad altfel. Ii cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc. Abia atunci ma va auzi. Caci cuvintele, intotdeauna, isi opun intelesurile.

Centrul sferei...

Caci pentru mine totul se invarte si nimic din ceea ce imi este dat sa vad nu va ramane asa.

In jurul meu, mascarici si clovni isi fac veacul zi de zi, incercat disperati sa imi indulceasca existenta.

Si ce crezi, la colt de palat, barfele se-aud, regina-i o nebuna, fara al ei Ț Suflet Ț

Suflet este un zgarcit, iar in triunghiul amoros dintre Suflet si Ratiune, regina-i doar Amanta.

Petrecerile-s doar un prilej sa iti pui atat de controversata, amintita masca, de teatru, toti devenind niste papusi coordonate de regina, singura fara masca.

In timp ce toti danseaza si timpul moare in slow motion, gandul pleaca departe, iar golul s-a lasat in trupul de piatra al sau al reginei vesnic nemultumita de imaginaea sa, pentru ca odata cu timpul moare si ea.

Incoltita de factorii "dezinfectanti" ai societatii, incerc sa ma sustrag sa ma simt bine in "mizeria"mintii mele nepasatoare.

Incoltita de nesiguranta, unui singur cuvant, ce se lasa prea asteptat, totul isi pierde din fervoare si totul pare sa crape ca o oglinda lovita de cel mai puternic obiect.

In patu-i moale, se afunda, pana cand trupul se divide de suflet si cauta raspunsuri in cele mai negre gauri ale constiintei. A gasit raspunsul, dar in realitate este un imposibil, irealizabil vis...raspunsul exista -n realitate...negativ...

Si ce ar putea sa faca? sa fuga in turnul fara usi ? Sa ramana intr-o capsula a timpului o jumatate de intreg ?mereu roind in golul golului? sau sa aleaga dansul vesnicei masti intru vesnica nesalvare?

Si visul se transforma in cosmar...

CVI - Citadela de Saint -Exupery (1)

"Dar tu nu comunici decat printr-un ceremonial. Caci daca, distrat, asculti aceasta muzica si privesti acest templu, nimic nu se va naste in tine si nu vei fi hranit. Iata pentru ce nu am alt mijloc de a-ti explica viata catre care te chem decat angajandu-te cu forta in ea si hranindu-te cu ea. Cum ti-as putea explica aceasta muzica, fiindca nu e de ajuns s-o asculti, daca nu esti pregatit a fi coplesit de ea? Atat de aproape de a muri in tine este imaginea domeniului, pentru a nu lasa in urma decat moloz. Un cuvant ironic, un somn agitat, un zgomot care sa te jeneze, si iata-te privat de credinta. Iata-te refuzat. Iata-te asezat pe prag, cu usa inchisa in spatele tau, cu totul separat de lume, care nu mai e decat in suma de obiecte goale. Caci nu comunici cu obiectele, ci cu nodurile care le leaga.
Cum te-as putea face sa te inalti, cand tu te desprinzi cu atata usurinta?
De aici vine importanta ceremonialului meu, cand trebuie sa te salvez de la a distruge tot atunci cand ramai singur la poarta casei tale.
Iata pentru ce il condamn pe cel ce tulbura cartile si le amesteca.
Eu te cladesc si te pastrez asa cum esti, nu hranindu-te mereu, caci nu aceasta este slabiciunea inimii tale, ci facand sa fii mereu drum bine croit, poarta larg deschisa, templu bine contruit pentru a primi. Vreau sa fii instrument ce te asteapta muzicianul.
Iata pentru ce ti-am spus ca poemul pe care ti l-am rezervat este insasi ascensiunea ta.
Doar cei care refac drumul pierdut si regasesc fiintele pe care le-au risipit in ruina ajung la adevarata cunoastere.
Vreau sa-ti arat patria ta, singura in care spiritul tau se poate misca.
Iata pentru ce iti spun ca esti eliberat de constrangerea mea si ea iti aduce singura libertate care conteaza.Ca tu numeai libertate acea putere pe ca o ai de a-ti demola templul, de a amesteca cuvintele poemului, de a egaliza zilele pe care ceremonialul meu le cladise in bazilica. Libertate de a face pustiu. Si unde te vei afla?
Eu numesc libertate eliberarea ta.
Iata pentru ce am spus o data : libertate a sclavului sau a omului, respect al putreziciunii sau al carnii sanatoase? Dreptate pentru om sau pentru pleava umana? Impotriva ta, prin tine, pentru tine sunt drept. Si, desigur, sunt nedrept pentru netrebnic, sau pentru neghiob, sau pentru omida ce nu s-a transformat, caci ii oblig sa renunte la ceea ce sunt si sa se implineasca. "

Photo : Eugenia Mangra