Sunday night thoughts

Another Sunday passes at the glimpse of time... People slowly falling asleep, getting ready for another Monday, of another month of another year...

We spend our nights lonely in a dark apartment downtown, happier alone than together ...

It's all about chemistry between us... it's like...walking with a ghost on a quiet night in a cemetery, it's like.. you will know that in the morning the ghost will disappear but you know there is someone there with you during the day... and you feel happy about the feeling..even though you in the end feel all alone.

Crazy carrousel hospital of zombies

In a country like a dessert or other planet, your life is put at the edge by crazy scientists enjoying their prade. A lullaby from a distant room filled with pain and antibiotics smell, sounds like the call of death. You are like a prisoner of this body unable to move but able to sense, hear, smell everything.
The sound of needles piercing your veins, stopping their usual flow, the dependence of other fluids for survival, the cold blooded maniacs, waiting to play with your life, like a bunch of zombies waiting for brain, and than....silence. You wait the conclusion, you wait to see if you can survive...you wait to be reborn from this universe of cold rooms and pain from the bottom to the top.

Unable to move, you crawl, unable to feel, you cry, unable to resist pain, you take painkillers. Unable to sleep, you end up listening music...unable to help others and yourself ...a part of you dies...at the same time with the common sense of the night shift nurses.

Long time

It's been a long time since my last sign in on this blog. I always think of a new idea, a new post and i end up saying nothing, because there is nothing else to be said. I've been put to silence by the living souls from my life.

Where's the reason into speak about love if there is nothing else than coincidence in shared love. When loving is a taken risk and nothing is certain, all you got is loneliness and fear.

If you sum up all the the goods and the bads, love is nothing else than a good ecstasy trip with a bad ending trip.

Fantasy mixed with love is like preparing yourself for the biggest fall down in your life.

Why i write about love, why in English...i don't know... i guess my mind is already set on "loving" mood. And when i say love...i mean...love of everything and the risks that everybody is blindly taking, just for the thrill of the moment. I wish that some of you stop for a second and enjoy all it takes to end up in love, by loving and being loved. Being afraid, is the first step in acknowledging love and the battle for it.

Love you !

Sorry not now

Nu pot să mă opresc din a scrie aici...e ca și cum viata mea se oprește odată cu blogul asta. 

Gosh, viata mea se schimba și eu nici nu am fost capabilă să văd. 

Din păcate, gândurile mele sunt așa de haotice, parcă as fi un nebun dintr-un sanatoriu iar de la atâtea pastile nu pot sa îmi păstrez coerența. 

1. As fi vrut să îi spun asta unui prieten, dar nu pot așa ca: " Dacă ai impresia ca lumea se oprește când tu dispari, te înșeli amarnic. Da, cineva se va speria, va suferi, s-ar simți gol, dar din păcate, viață pentru el nu s-a sfârșit și va trebui să trăiască mereu cu gândul asta, cu golul din suflet și va trebui să meargă mai departe orice ar fi. As vrea să știi ca și chiar dacă te vei întoarce printre noi...lucrurile nu se vor întoarce la normal..cei care au fost implicați în orice fel în toată peripeția asta emoțională, vor continuă să trăiască cu golul ...căci tu...ai dispărut. Nici unul dintre noi nu vom mai fi la fel, nici tu... . "

2. [...]

The end

Oricine citește blogul asta, vreau să anunț ca asta este ultima postare. În curând îl voi închide și o să va scutesc de postările astea jalnice, demne de aruncat la coșul de gunoi. Nu am mai scris de ceva vreme tocmai pentru ca mi-am dat seama ce penibil este vorbești singur despre lucruri pe care doar foarte puțini le înțeleg... sau sunt puerile...O să va scutesc de curiozitatea față de ceea ce gândesc și poate dacă aveți curaj să mă întrebați personal despre cum mă simt, ce cred despre anumite lucruri sau poate decideți să îmi fiți prieteni adevarati.

Ca un ultim omagiu al acestui mare capitol emoțional al vieții mele o să închei prin a va spune ca viata e scurtă. Clar știați și voi asta, dar nu merită să dai ce e mai bun din tine pentru oameni care nu dau doi bani pe ceea ce crezi despre ei, care își băga efectiv picioarele în ceea simți tu pentru ei necondiționat pentru ca mereu au impresia ca ceilalți sunt mai buni decât tine, care decid să își dea sufletul unor persoane care îi călca în picioare pentru ca nu îi apreciază, iubesc, respectă. Nu au discernământ și tot ceea ce fac este să-si facă rău și să ne facă nouă rău, celor cărora chiar le pasă. 

Am decis să scot din viața mea oameniii toxici. Am rămas singură, dar prefer să rămân singură decât să am prieteni falși. 

Am să scriu chestii mai serioase pe un alt blog dintr-o lume reala, dintr-o altă emisfera creierului meu. 

Și am să încerc să uit acel fals "iubire"... Era doar în imaginația mea. My bad... 

Bun, gata... 

Buh bye 

Cuvinte

Pot sa simt durerea, mi-e si frica sa intreb.

As vrea sa intreb o gramada de chestii, dar cine sunt eu sa te intreb ?

Cuvintele urla in mine si eu nu pot decat sa stau ca o stana de piatra si sa ma uit in gol. 

Ma simt neputincioasa... 

Frica de reactiile la care mi-e groaza sa ma gandesc ma face sa "stay still". 

Frica, durere, curiozitate si ura ca in momentele cele mai grele ale vietii mele cand un singur om as fi vrut sa ma intrebe " cine sunt, ce se intampla " nu a facut-o....si totusi.... La naiba ! 

Little thought

No one is able to love anymore. They try to say something from time to time and expect the other one to take the risk.
Well, dear, i have to refresh your memory. I am a woman, who already took that risk some time ago and i assumed it and i had the "no" answer. Even if it was true or not...i'm not gonna embarrass myself again.

I decided to have balls then..now...is your turn to show me that you really have ones.