miercuri, 19 august 2015

Sorry not now

Nu pot să mă opresc din a scrie aici...e ca și cum viata mea se oprește odată cu blogul asta. 

Gosh, viata mea se schimba și eu nici nu am fost capabilă să văd. 
Din păcate, gândurile mele sunt așa de haotice, parcă as fi un nebun dintr-un sanatoriu iar de la atâtea pastile nu pot sa îmi păstrez coerența. 

1. As fi vrut să îi spun asta unui prieten, dar nu pot așa ca: " Dacă ai impresia ca lumea se oprește când tu dispari, te înșeli amarnic. Da, cineva se va speria, va suferi, s-ar simți gol, dar din păcate, viață pentru el nu s-a sfârșit și va trebui să trăiască mereu cu gândul asta, cu golul din suflet și va trebui să meargă mai departe orice ar fi. As vrea să știi ca și chiar dacă te vei întoarce printre noi...lucrurile nu se vor întoarce la normal..cei care au fost implicați în orice fel în toată peripeția asta emoțională, vor continuă să trăiască cu golul ...căci tu...ai dispărut. Nici unul dintre noi nu vom mai fi la fel, nici tu... . "

2. [...]